Azilul de noapte

39 comentarii

Foto: Alice Drogoreanu

.

– Organismul meu este intoxicat cu alcool! – clamă Învăţătorul, pentru a suta oară doar în acea seară.

– Mai taci, dracului, din gură! – i-o tăie Rodion. Cu ce-ai vrea să fie intoxicat, cu caviar? Zii mulţam că ai avut ce bea…

Cum despre Rodion circula zvonul că ar fi ucis o cămătăreasă, având apoi de băut toată săptămâna, chiar şi năbădăiosul Învăţător se supunea o vreme, cenzurându-şi laitmotivul.

Un blond subţirel de vârstă incertă, în schimb, iubea platonic cămătăresele, suferind sincer de fiecare dată când se auzea c-a mai mierlit-o vreuna, motiv pentru care fusese poreclit Mîşkin şi, pe cale de consecinţă, pus să introducă băutură în azil cum s-o pricepe, ba şi să cureţe closetele. Totuşi, făcea acestea fără să le resimtă ca pe-o umilinţă, ci din dorinţa de-a-şi sluji semenii, astfel că, mai cu seamă în absenţă, ceilalţi îl etichetară drept idiot.

Ca orice aşezământ similar, azilul de noapte funcţiona după un regulament stupid, băutura fiind interzisă şi doritorii trebuind să se prezinte înaintea orei 20, după aceea poarta fiind zăvorâtă.

– Ce porcărie! – observă un ins cu trăsături indefinibile, supranumit Cicikov. Când afară palpită viaţa, ăştia ne ţin închişi aici, ba încă şi pe uscat!…

– Păi, nu te-a adus nimeni cu forţa… – obiectă Profesorul, căruia i se mai spunea şi Nikolai Feodorovici. Puteai să stai la non-stop şi să bei. Da’ ştii şi tu că pe la trei te răzbeşte frigul oricât ai fi băut…

– Pe la trei, da, te cam răzbeşte – admise Cicikov. Da’ de ce n-ar putea să lase deschis permanent, să vină fiecare când vrea?

– Mda! Îmi şi imaginez ce du-te-vino ar fi… Las’ că-i bine-aşa, ai vreme până la opt seara să bei… Plus că şi-aşa ne mai aducem rezervă…

Fie în pungi de perfuzie, fie într-un baston, băutura arareori lipsea din azil, aşa că Cicikov era socotit un chiţibuşar.

– Organismul meu este intoxicat cu alcool! – îşi reluă Învăţătorul lamentaţia.

Rodion nu mai avu chef să-l combată direct, aşa că se adresă celorlalţi:

– E marcat de Maxim Gorki. Aşa ajungi dacă citeşti o singură carte… Odată, am avut un coleg de cameră care-ţi cita din Turgheniev, Tolstoi, Ilf şi Petrov, Cehov, Gogol, Goncearovski… Cu ăla, era un ospăţ spiritual să stai în azil! Azi, în schimb…

Nu-şi mai încheie gândul, dar cei mai mulţi înţeleseră încotro bate, unii chiar ruşinându-se. Însă, tocmai calculatul Rodion avu să tulbure tihna în acea noapte printr-o criză de nervi. Hodoronc-troc, găsi aşezământul insalubru.

.

Recomandări: Dragoş Sorin Nicula, Schtiel, Theodora Marinescu, Gabriela Elena, Shayna, Teo Negură, Răzvan Cătălin Rinder, Clipe de Cluj, Supravieţuitor, George Valah, Rokssana, Caius, Haicăsepoate, Bogdan Onin, Carmen.

 

Pisikalia – 7

37 comentarii

VII. Baghi

 

Încă de când era pisoi, Baghi s-a consacrat studiului, cufundându-se în cărţi aducătoare de mulţumire lăuntrică şi ştiinţă. Inutil să mai spunem că cei mai mulţi semeni de-ai săi, în acelaşi timp, intrau prin genţi ori sertare, săreau pe dulapuri, se atârnau de perdele ori îşi înfigeau ghearele te miri pe unde, dacă nu cumva făceau altele şi mai şi. Însă nu şi Baghi! Nu ne vom mira, astfel, dacă Baghi a ajuns conferenţiar. Cum printre pisici cunoaşterea teoretică nu este la cine ştie ce preţ, motanul cel învăţat avea să se adreseze mai mult bipezilor, aparent mai predispuşi acumulării de noi cunoştinţe.

În general bine receptat, ultima conferinţă, ţinută într-un orăşel pe undeva prin sud, îl puse pe gânduri pe Baghi.  Tema conferinţei era „Sensul vieţii”, aşa că sosiră cam o sută de curioşi. După formulele introductive, motanul atacă subiectul abrupt:

– Voi încerca să arăt azi aspectul adeseori iluzoriu al vieţii, pornind de la cunoscutele cuvinte lumea vis e – un vis sarbăd – de motan.

Sală reacţionă printr-o foială neobişnuită.

– Ştiţi poemul, nu? – plusă motanul.

– Parcă… – murmurară câţiva.

– Sau, putem face apel la Moşieri de altădată, de Nikolai Vasilievici Gogol, unde tocmai o pisică, sălbăticindu-se intempestiv, avea să vestească agonia unei lumi tihnite…

Nici de data aceasta sala nu reacţionă prea bine, astfel că motanul mai trânti câteva remarci la întâmplare, după care încheie abrupt. Auditoriul aplaudă rece, apoi se grăbi la birt. Rămas singur, Baghi cugetă că oamenii sunt tot un fel de mâţe, mai mult primând cele de la pântece în jos în comportamentul lor, opinie, desigur, exagerată, existând şi excepţii.

.

Recomandări: Teo Negură, Shayna, Nea Costache, Caius, Rokssana, Onu, VeroVers, Gabi123, Clipe de Cluj, MelamiMirela Pete, Supravieţuitor.