VII. Baghi

 

Încă de când era pisoi, Baghi s-a consacrat studiului, cufundându-se în cărţi aducătoare de mulţumire lăuntrică şi ştiinţă. Inutil să mai spunem că cei mai mulţi semeni de-ai săi, în acelaşi timp, intrau prin genţi ori sertare, săreau pe dulapuri, se atârnau de perdele ori îşi înfigeau ghearele te miri pe unde, dacă nu cumva făceau altele şi mai şi. Însă nu şi Baghi! Nu ne vom mira, astfel, dacă Baghi a ajuns conferenţiar. Cum printre pisici cunoaşterea teoretică nu este la cine ştie ce preţ, motanul cel învăţat avea să se adreseze mai mult bipezilor, aparent mai predispuşi acumulării de noi cunoştinţe.

În general bine receptat, ultima conferinţă, ţinută într-un orăşel pe undeva prin sud, îl puse pe gânduri pe Baghi.  Tema conferinţei era „Sensul vieţii”, aşa că sosiră cam o sută de curioşi. După formulele introductive, motanul atacă subiectul abrupt:

– Voi încerca să arăt azi aspectul adeseori iluzoriu al vieţii, pornind de la cunoscutele cuvinte lumea vis e – un vis sarbăd – de motan.

Sală reacţionă printr-o foială neobişnuită.

– Ştiţi poemul, nu? – plusă motanul.

– Parcă… – murmurară câţiva.

– Sau, putem face apel la Moşieri de altădată, de Nikolai Vasilievici Gogol, unde tocmai o pisică, sălbăticindu-se intempestiv, avea să vestească agonia unei lumi tihnite…

Nici de data aceasta sala nu reacţionă prea bine, astfel că motanul mai trânti câteva remarci la întâmplare, după care încheie abrupt. Auditoriul aplaudă rece, apoi se grăbi la birt. Rămas singur, Baghi cugetă că oamenii sunt tot un fel de mâţe, mai mult primând cele de la pântece în jos în comportamentul lor, opinie, desigur, exagerată, existând şi excepţii.

.

Recomandări: Teo Negură, Shayna, Nea Costache, Caius, Rokssana, Onu, VeroVers, Gabi123, Clipe de Cluj, Melami, Mirela Pete, Supravieţuitor.