Neutru

Ministrul daniel funeriu părea obosit. Ori, cel puţin, aceasta fu senzaţia doamnei melania când îl găsi la birou în zorii zilei, cufundat în lucru. Cel ce teoretic îi era şef alcătuise o lungă listă de cuvinte:

abstinent, abur, acar, bananier, berbec, bou, cal, ceferist, coleg…

– La ce lucraţi? – întrebă doamna melania, după ce aruncă o privire pe hârtii.

– Îmi fac o listă a substantivelor neutre. E mai simplu aşa, când le ai pe toate grupate, să le poţi cuprinde dintr-o privire…

– Sinoptic – aprecie consiliera.

– Da, probabil…

– Să nu vă fac o cafea?

– Te rog! – răspunse ministrul, înviorat doar la pomenirea substantivului masculin cafea.

Doamna melania merse într-o săliţă anexă, în care se aflau ibricele feminine, revenind cu preţiosul lichid după o vreme, preparat în manieră arăbească.

– Daaaa! – zise ministrul, după ce luă o sorbitură.

Brusc, mintea i se dezmetici, astfel că-şi întrebă consiliera:

– Dar, oare, udrea asta, dacă-i măritată, de ce nu şi-a luat numele soţului, cocoş?

– Păi, e neplăcut să ai ca nume de familie un substantiv neutru… – opină doamna melania.

Însă, câte nu sunt neplăcute în viaţă? Chiar domnul ministru, deşi a reformat Învăţământul, urmând să-l reformeze de tot, adeseori resimte un gol lăuntric şi se cufundă, fără motiv aparent, în stări neutre.

.

Recomandări: Cristian Milla, Freestyler, Gabi123, Luna pătrată, Mirela Pete, O lume în imagini, Rokssana, Schtiel, Simion Cristian, Tanya, Theodora Marinescu.

Preaplin lăuntric

Întâlnirea cu Violeta decurse aproape perfect, astfel că domnul plutonier-major Onici radia de mulţumire. Simţi chiar nevoia să mai fericească şi pe alţii, mânat de preaplinul auriu ce-l înmiresma lăuntric.

– Azi am de gând să răsplătesc fiecare tâmpenie auzită cu un langoş! – ne vesti surâzător.

– Păi, de ce cu un langoş? – ne arătarăm nedumeriţi.

– Da’ ce-aţi vrea să-i dau lui Aurel, caviar?…

Teodosie avu un alt punct de vedere:

– Poate că spunem noi tâmpenii mai mari…

– Nu ţine! – făcu plutonierul. Pe voi nu v-ar prinde, s-ar simţi că-s făcături. Aurel, în schimb, e pedelist, din el ţâşnesc tâmpeniile cu naturaleţea cu care înverzesc copacii primăvara.

– Şi la noi în curte au înverzit primăvara asta! – interveni Aurel.

– Vedeţi? – ne întrebă Onici. Deja şi-a câştigat un langoş…

Se căută apoi prin buzunare, dar nu găsi bani potriviţi, astfel că-i întinse doi lei pedelistului:

– Du-te până-n piaţă şi ia-ţi un langoş. Da’ vezi să aduci restul! Şi vii cu langoşul aici, nu-l mănânci pe stradă!…

Nouă nu ne-ar fi dat prin minte, dar domnul plutonier are experienţă din confruntările cu infractorii. Într-adevăr, dacă nu i s-ar fi cerut să vină cu langoşul, Aurel şi-ar fi putut lua altceva, o cafea ori trei bomboane, şi nu ne-am fi dat seama decât dacă-l miroseam, ceea ce nu intenţionam niciunul.

Neghiobul se întoarse destul de repede şi începu să ne povestească, în vreme ce înfuleca cu poftă:

– Zicea una la coadă că: de ce nu se mai dau mamelor ajutoarele pentru lapte praf? I-am răspuns că, în primul rând, laptele praf nu este sănătos, în Australia consemnându-se două cazuri de indigestie, şi-n al doilea rând că multe mame iau doar banii, dar îşi cumpără ţigări pe ei. Şi fumatul este viciu!

– Bravo! – făcu domnul plutonier. Ţine un leu şi du-te să-ţi mai iei un langoş…

– Păi, e un leu şi cincizeci de bani…

– Da, dar ai restul de la primul langoş!

Aurel recunoscu că aşa e şi plecă.

– Ăsta oricum spune tâmpenii de cum deschide gura – observă Caius – la ce-l tot plimbi?

– Ca să mai facem şi câte-o pauză, doar n-o să ascultăm tâmpenii toată ziua! – îl dumiri domnul Onici.

Revenit, pedelistul ne povesti că acum se plângeau doi de sistarea subvenţiilor pentru încălzire.

– Şi ce le-ai zis?

– Le-am spus că mulţi preferă să-şi ia băutură de banii ăia…

– Mda… Însă, şi băutura încălzeşte.

– Da, da-i viciu! – conchise Aurel şi mai primi un leu cincizeci.

Revenit cu al treilea langoş, ne relată cum pledase pentru anularea recompensei oferite donatorilor de sânge, deoarece cei mai mulţi, în loc să cumpere ceva frumos familiei, merg cu bonurile la restaurant şi mănâncă. Mâncatul la restaurant fiind viciu, Aurel mai primi bani de-un langoş.

Spre seară, începurăm să ne plictisim de dobitocii. Pronia se îndură de noi, trimiţându-i lui Aurel o criză severă de fiere, aşa că am putut să-l dăm afară, deoarece gemea îngrozitor şi nu-ţi mai tihnea nimic.

.

Recomandări: Cristi Milla, Gabi123, George Valah, Haicăsepoate, Luna pătrată, Nea Costache, Răzvan Cătălin Rinder, Rokssana, Schtiel, Theodora Marinescu.

Actul

Domnul plutonier-major Onici era întors pe dos.

– Nu se poate – susţinea el – să se ajungă până acolo încât să te îndoieşti de doamna ministru elena udrea! Adică, dacă până şi pe dumneaei o acuzăm de trafic de influenţă şi hoţie, unde-o să ajungem? Eu, când vine vorba de doamna udrea, simt nevoia unui act…

– Şi eu – interveni pedelistul Aurel.

– …de justiţie! – continuă plutonierul, ignorând suprapunerea. În schimb, noi stăm ca blegii în Dinar, în loc să mergem toţi să protestăm!

– Unde să protestăm? – se interesă Caius, destul de apatic.

– La benzinărie! Doar n-o să stăm toată vara pe ţuici, când acolo e plin de bere nefiltrată!… Haideţi să lăsăm Ţara să respire!

Acest ultim apel ne mobiliză, aşa că deciserăm să schimbăm locul, susţinând-o astfel pe doamna ministru.

– Şi eu? – întrebă Aurel.

– Tu vii să goleşti scrumierele – îi găsi domnul plutonier ceva de făcut. Pe drum, ai putea să-ţi iei şi-un langoş din staţia Cluj şi-o cafea de la non-stop, că la benzinărie e cu cinci lei cafeaua…

– Cinci lei! – se minună pedelistul Aurel. Păi, cu cinci lei îmi iau doi langoşi, o cafea, şi-mi mai şi rămân cincizeci de bani…

– Aia ziceam şi eu…

În timp ce-o apărarăm pe doamna udrea la benzinărie, le-am cam amestecat, astfel că ne veni poftă să-l apărăm şi pe domnul preşedinte, atât de contestat în ultimul timp. Marcel oficie:

– băsescu este primul om de stat din România, productiv, combativ, pragmatic!…

– Ce să mai vorbim? – conchise domnul Onici. El este promotorul optimismului românesc!

Extrem de încântat de cele auzite, Aurel golea scrumierele şi ştergea mesele plin de entuziasm, încât trebui să-l mai domolim, căci era pe punctul să ne strice tot cheful.

.

Recomandări: Ana Usca, Anavero, Carmen, Clipe de Cluj, Cristi Milla, Elisa, Haicăsepoate, Ilarie, Luna pătrată, Mirela Pete, Nea Costache, Scurtul, Supravieţuitor, Theodora Marinescu, Rokssana, Verovers.

Sfârşit de iunie

Benzinăria se arătă prietenoasă, în sensul că nu era prea multă lume. Cam pe la al optulea coniac, preşedintele făcu o criză de nervi. Bine, am mai dat-o şi pe bere, astfel că se justifica într-o măsură. Foarte posibil, de altfel, ca el s-o fi luat mai din vreme, căci observai că-i scrisese cineva cu ruj pe chelie şi nu cred că asta s-a petrecut cât timp am fost împreună. Observând că ochiul deschis îi lăcrimează şi că-i curg mucii-n halbă, intervenii:

– Acum, ce dracu te-a apucat?

– Sunt un ratat! Muncesc ca un bou, trag câte şaisprezece ore pe zi, cam cât un profesor într-o săptămână, şi ce-am realizat? Şi ăia nici atunci nu fac nimic, doar îşi iau catalogul sub braţ şi se duc la clasă…

– Dă-i naibii, şi-aşa nu-s în stare să scoată decât tâmpiţi! – îl consolai, gândindu-mă că şi el va fi trecut prin vreo şcoală, deşi nu se observa.

– Păi, nu la ei mă gândeam! Dar, după o muncă de-o viaţă, abia dacă am realizat o avere de opt sute de mii de euro!

– Nasol! – admisei. Poate că munceşti prea mult şi n-ai vreme să câştigi…

Până se gândi preşedintele la această nouă perspectivă, mai adusei câteva beri Leffe şi-o sticlă de coniac Martell, trecând toate, ca de obicei, în contul însoţitorului.

– Mă gândesc să încep o viaţă nouă! – îmi mărturisi, stimulat de berea belgiană.

– Uneori, şi mie-mi trec tot felul de prostii prin cap – spusei plin de înţelegere. Şi la ce te-ai gândit? Să faci gimnastică de înviorare?

– Draci! – protestă preşedintele, apoi deveni abulic. Uite – reluă într-un târziu -, mulţi mă fac delator împuţit! Dar, oare, nu tot pentru Ţară am făcut-o?

– Normal, da’ cine să priceapă? În plus, mulţi sunt şi invidioşi…

– Asta-i! Mi-am ruinat sănătatea muncind pentru ei, am fost şi operat, am vrut să reformez Statul…

– Da’ poţi cu ăştia? – plusai, pe ideea să-i cer, la momentul oportun, vreo douăzeci de mii. Şi-n vreme ce tu nu mai ştii cum să le faci bine oamenilor, uite-l pe Mihai! A abdicat…

– Ca un laş!…

– Exact, şi-a ajuns la nouăzeci de ani fără să facă nimic!

Ultima remarcă îl înduioşă pe comesean. Cu toate că n-am obţinut de la el cât mi-am propus, cel puţin ştiu că am băut pe săturate.

– Vezi că eşti pişat pe pantaloni! – îl atenţionai la despărţire. Ia undeva o ciorbă de burtă şi schimbă-te, să nu apari aşa pe la televiziuni!…

Despre inscripţia cu ruj am uitat să-i mai spun. Oricum, era un text scurt şi amuzant.

.

Recomandări: Theodora Marinescu, Rokssana, Teo Negură, George Valah, Gând licitat, Verovers, Freestyler, Schtiel, Grişka, Shayna, Gabi123, Gabitzu, Cristi Milla.

Eshatologică

 

Ştiind că mă pricep, Aurel dori să afle cum este viaţa viitoare.

– Sunt două posibilităţi – începui. Cei care-au făcut binele merg la rai…

– Şi-acolo cum e?

– Senin, delicat, cântă în permanenţă Monteverdi…

– A, bun, merci! – zise Aurel şi se îndepărtă mulţumit.

Probabil îşi va fi zis că în iad, acolo unde va ajunge în mod firesc, se cântă manele, gând care-i procură negrăit confort lăuntric. Însă, nu-i aşa cum a crezut el! La iad se cântă tot Monteverdi, doar că cei de-acolo vor fi deranjaţi de acest detaliu.

.

Recomandări: George Valah, Luna pătrată, Mirela Pete, Rokssana, Schtiel, Supravieţuitor.

Festiv

Azi, fiind şi Ziua Drapelului Naţional, am luat-o tare de dimineaţă. Mai aveam un rest de coniac, apoi am dat-o cu bere, mi-am amintit de nişte ţuică pe care-am dosit-o mai demult, iarăşi bere, vin, lichior şi bere din nou. Pe scurt, le-am cam amestecat. Arborând tricolorul în portdrapel, mi-a venit poftă să comunic cu semenii asupra simţămintelor profunde care-ar trebui să ne anime. Cum vecinii nu mai discută cu mine, în special de când am urinat pe uşa doamnei Ionescu, m-am axat asupra trecătorilor, pe care-i abordai din balcon:

 – Băă, treci pe lângă tricolor ca pe lângă stâlpul de iluminat! – strigai după un domn, care nu-mi răspunse nimic, probabil sfredelit lăuntric de ruşine.

Unui grup care trecea flecărind, i-am adresat cuvinte grave:

– Sunteţi proba faptului că neamul ăsta nenorocit şi-a uitat valorile! Băăă, voi aşa treceţi pe lângă drapel?

Grupul, format din indivizi decăzuţi, mi-a adresat cuvinte obscene şi gesturi ireverenţioase. Era prea mult! Mi-am luat drapelul înăuntru, spunându-le tuturor:

– Nu-l meritaţi şi nu mă meritaţi!

Ulterior, pe cale de consecinţă, am ieşit să mai beau ceva, neuitând să scuip în cutia poştală a doamnei Ionescu.

.

Recomandări: Cleo, Cristi, Freestyler, Gabi123, Gând licitat, Haicăsepoate, Luna pătrată, Nea Costache, Ragnar, Rokssana, Supravieţuitor, Theodora Marinescu.

Consilierul

Consilierul Mirel era indispus. Petrecuse cu preşedintele până spre ziuă la Cireşica, iar acum era mahmur. Însă nu mahmureala, împotriva căreia ştia cum să lupte, îl posomora, cât frânturi de amintiri care-l sileau să recunoască în sinea sa că a greşit.

„Nu trebuia să-l fac bou!” – îşi zise cu obidă. „În definitiv, el plăteşte, e dreptul lui să delireze… Era suficient să nu-l aprob!”

Dar, faptul era consumat. „Cel puţin, dacă nu-i trăgeam un picior în cur, poate-ar fi uitat! Dar, ăsta-s eu, când beau devin încăpăţânat! Ei, poate mă scoteam şi cu şutul ăla, că era la înghesuială şi-au mai dat şi cei de la mesele alăturate, da’ nu trebuia să-i torn sosul de vişine în cap! Ori, cel puţin, să nu-i fi tras şapca deasupra, că puteam acum s-o arunc pe vreun chelner neatent!…”

Cătrănit, ceru încă un coniac mare şi-o ciorbă de burtă. Întremat de combinaţia lichidelor, îşi aminti de-o altă ispravă, mai gravă ca toate cele dinainte:

„Maică-mea m-a atenţionat! Orice tâmpenie ai face – zicea ea – să nu laşi nimic scris! Da’ eu, cretin, a trebuit să-i scriu muie pe haină, şi acum o să mă cunoască după scris! Că, altfel, ce dovezi avea? Îl luam pe nu în braţe şi-o ţineam pe-a mea, că nu s-a-ntâmplat nimic! Acum, adio job! Va trebui s-o fac pe disidentul… Fută dracu mama ei, băutură!”

.

Recomandări: Rokssana, George Valah, Theodora Marinescu, Cristi Milla, Răzvan Cătălin Rinder, Zalmoxys.

Zece plăgi

Trebuie că egiptenii făcuseră ei ceva necuvenit, de vreme ce asupra lor se abătură zece plăgi.

Întâi, apa din întregul regat se preschimbă în sânge, astfel că oamenii priveau a pagubă şi încercau să se încurajeze reciproc:

– Asta e, ce să-i faci? O s-o bem aşa… Bine, oricum, că nu-l avem pe băsescu, să ne taie 25%!…

Nu la multă vreme, ţara se umplu de broaşte.

– Cam scârboase – opinară cei mai mulţi -, însă, dacă le găteşti cu răbdare, tot te-alegi cu ceva! Cel puţin, bine că nu-i avem pe băsescu şi boc, să bage TVA de 29%!

Consolându-se oarecum, curând îi ajunse a treia urgie, ţara umplându-se de ţânţari. Aceştia erau mai greu de mâncat şi, în plus, îi înţepară destul de rău. Gândind, însă, că alţii pot avea pedeleul la guvernare, răbdară relativ senini. Cam la fel făcură şi-n vremea invaziei de tăuni, care se succedă destul de rapid după plaga anterioară

Urmă molima în vite, dar egiptenii se împăcară relativ uşor şi cu asta:

– Dacă fierbem mai mult carnea vitelor răpuse, posibil să nu fie contagioasă. Tot mai bine, decât să-l avem pe valeriu tabără la Agricultură şi să facem foamea în mod programatic!…

Nu mult după molimă, egiptenii fură loviţi cu ulceraţii ale pielii, astfel că din orice casă dispăru confortul, în măsura în care, după plăgile anterioare, mai rămase vreo urmă din acesta. Dar, gândind că nu-l au pe cseke attila la Sănătate, oamenii socotiră că tot mai pot trage speranţe.

Grindina chiar o priviră amuzaţi, socotind că-i un spectacol grandios care aduce pagube minore faţă de cum ar fi cu elena udrea la Dezvoltare şi Turism.

Lăcustele, chiar dacă le diminuară recoltele şi-aşa compromise, le asigurară proteine, iar întunericul de trei zile fu socotit fleac faţă de drama acelora care-l au pe kelemen hunor peste Cultură şi Patrimoniul Naţional.

În sfârşit, când în orice casă muri întâiul născut, în pofida întristării fireşti, oamenii se consolară din nou:

– Dacă aveam guvernare pd-l, muream dracului cu toţii!

Divinitatea aprecie această atitudine şi, prin milenii, trimise asupra egiptenilor doar calamităţi minore, precum invazii străine, războaie, lovituri de stat, molime ori foamete, însă-i feri de pedelişti şi nu se prea băgă de seamă.

.

Recomandări: Theodora Marinescu, Rokssana, Jocuri cu cuvinte, Nea Costache, Supravieţuitor, Teo Negură, Cristi, Ragnar, Mirela Pete, Shayna.

Muzul

Ilustraţie de Mârlanul

.

Dacă un măgar nu interesează în mod deosebit pe nimeni, un măgar beat poate dobândi valoare de Muz, inspirând şi înviorând blogosfera. Că este astfel, a probat-o cel mai mediatizat derbedeu al Patriei, însufleţind tastaturile multora, precum:

Florin Negruţiu  

Victor Ciorbea   

Victor Ponta   

Transildania  

Radu Portocală   

Paul Sorin Tiţa   

Roxana Iordache  

Crin Antonescu  

Rational Idealist  

Cristian Teodorescu  

Garcia Muerte  

Şuţu   

Iulian Leca   

Mihai Goţiu  

Elena Vijulie   

Liviu Antonesei   

Mircea Dinescu   

Adrian Cioroianu   

Mircea Popescu   

Tashy  

Andrei Cismaru   

Mihail Călinescu   

Neacşu   

La colţu’ străzii   

Marcus   

Cristina Bazavan   

Horaţiu Buzatu   

Radu Tudor   

Cristian Tudor Popescu   

Răzvan Timofciuc   

Stelian Tănase   

Cristian Ghinea   

Cătălin Tolontan   

Zoe Petre  

Alexandru Marin   

Amalgammax   

Răzvan Cătălin Rinder  

Theodora Marinescu  

Varujan Vosganian

Pro Atitudine   

Dragoş Sorin Nicula

Gondolin Shador

Cristian Andrei

Constantin Gheorghe

Domnul Six 

Noul Conservatorism 

Bogdan Apostolescu 

Renata 

Augustin Rădescu 

Plano10

.

Alte recomandări: Schtiel,  Jocuri cu cuvinte, Rokssana, George Valah, Shayna, Aurora Georgescu, Gabi123, Freestyler.

Lecţia de Istorie

Fiind zilele trecute beat mangă, mi-a venit poftă să spun lucruri interesante la B1TV. Discuţia a alunecat firesc către Decebal, asupra căruia am fost invitat să mă pronunţ.

– Ce să zic despre ăla? Un trădător de Ţară! S-a opus occidentalizării…

– Da’ Brâncoveanu? – dori să afle Robert Turcescu şi, alături de dumnealui, toţi cei peste două sute de telespectatori.

– Vrăjmaş al Culturii autohtone! Din pricina lui, manelele au pătruns în spaţiul danubiano-carpatic cu o întârziere de trei veacuri.

– Şi Armand Călinescu? – interveni domnul Ion Cristoiu.

– Ăla, da! Cred că-i singurul, în biminel… bilimer… bimilenara noastră Istorie, care-ar fi putut bea cot la cot cu mine!

Audienţa, recunosc, n-a fost prea mare, că n-a ştiut lumea că apar pe post.