Foto: SilviuP

.

Marius detestă toţi melcii, dar în special specia Helix aspersa. În opinia sa, aceştia sunt vietăţi întrutotul nevrednice care nu doar că se târăsc de-a lungul întregii lor existenţe, dar sunt şi heliofobe, vădindu-şi caracterul tenebros.

– Ei, asta-i! – protestăm noi. Atunci, spune-ne cu ce-ar fi mai bună o molie?

– Cel puţin, mănâncă lână… – încearcă Marius un răspuns mulţumitor.

– Şi? Aurel, de pildă, mănâncă langoşi şi, cu toate astea, la el în pd-l e respectat, fiind socotit aproape tot ca un om, deşi-i miros mâinile într-un mod respingător…

De regulă, disputele noastre se încheie cu un gest de lehamite din partea ambelor tabere. „Nu pricepeţi!” – pare a comunica Marius; „Dă-l dracului de bou!” – părem noi să spunem şi, de fapt, cam asta şi spunem. Marius e ilustrarea perfectă a faptului că ura este o patimă iraţională care, atunci când pune stăpânire pe-un suflet, niciun argument, oricât de bine ales, nu mai foloseşte, acela alegând să se mistuie singur, cufundându-se într-un abis lăuntric.

Deşi Marius nu ne-a povestit niciodată, ştim care este resortul acestei stranii fobii. În anul trei de liceu, la ora de română, întrebat ce-a avut de pregătit, reuşi să răspundă după ce-i şoptiră câţiva colegi:

După melci

Profesorul aprobă, însă nu se mulţumi cu atât, cerându-i să dezvolte.

– În După melci, este vorba de nişte oameni care merg să strângă melci – improviză elevul Marius.

– În ce scop? – întrebă profesorul, care avea poftă să facă mişto de el.

– Gastronomic – sosi răspunsul, la plezneală.

Proful îl mai ironiză o vreme, căci dorea să se mai scurgă vreo zece minute din oră, apoi îi dădu pace, fără să-l noteze.

„Şi atunci, ce are?” – probabil că s-ar întreba cei mai mulţi. „Are, că Aurelia frecventa cenaclul literar al şcolii!” – ar răspunde Marius, dacă ar fi sincer. Însă, nu este, preferând să se acopere de ridicol, dezvoltând diatribe absurde:

– Melcii sunt lascivi! De pildă, ei nu pot privi curat o fată, ci îndată încep să alunece, o dată, de două…

– Asta-i natura lor – caută Caius să-l îmbuneze. Au, vrând-nevrând, un comportament gasteropodal. La urma urmei, sunt nevertebrate, la ce te-ai aştepta? Doar nu vrei să-i preocupe curăţia sufletească! În plus, ei alunecă unde apucă, n-au o înclinaţie predilectă pentru fete…

– Reprezintă o încorporată poftă! – se încăpăţânează colegul.

– Încurci poemele – remarcă, uneori, domnul plutonier-major Onici. Bine că nu spui şi că ei de umbră mult se tem

– Păi, tocmai asta-i, că nu se tem de umbră! Sunt heliofobi… – plusează amicul, ca şi când toate prostiile astea ar interesa pe cineva.

Uneori, după ce bea mai mult, începe să lăcrimeze amintindu-şi de anii de liceu:

Eram mult mai prost pe-atunci!…

În opinia noastră, nu s-a schimbat prea mult.

.

Au empatizat: Gabi123, Supravieţuitor, Rokssana, Melami, Răzvan Cătălin Rinder, Schtiel, Ela Roseni, George Valah, Florin Moroşan, Theodora Marinescu, Bogdan Onin, Nea Costache, Teo Negură, Cleo, Shayna, Clipe de Cluj, Link-Ping, Adrian Voicu, Mirela Pete, Sorina Ivaşcu, Gia, Zina, Irina Comba, Felix Gabriel Lefter, Alex Mazilu, Gând licitat, Gabriela Elena, Ilarie, Caius, Anavero, Aurora Georgescu, Gabriela Savitsky, Cristi, Ragnar, Zalmoxys, Simion Cristian, Jocuri cu cuvinte, Verovers, Ana Veronica, Anamaria Deleanu, Ana Usca, Vania, Mihai Motrescu, Onu, Răzvan Şerbu, Michaela, Grişka, Dragoş Sorin Nicula, Oigen, Ana Pauper, Nicu, Piperusha, Mircea Suman, Deepiny, Daurel, Cella, Vio, Dumitru Agachi, Se-cret, Cati Lupaşcu, Gabitzu, Octavia Sandu, Dan Văideanu, Mădălin Ciortea, Evergreen, Augustin Rădescu.

Anunțuri