Fără spectrul caniculei, s-ar fi putut spune că ziua a început bine, găsindu-ne pe toţi în Dinar. Ne achitarăm de-o datorie patriotică reafirmând că preşedintele este-un derbedeu, apoi ne interesarăm de programul Operei pe luna septembrie.
– Dacă nu bagă Dargomîjski nici acum, o să aibă de-a face cu mine! – tună Filaret, plictisit, ca noi toţi, ca din 1970 încoace să vadă lună de lună trei sau patru opere de Verdi.
– Păi, le vedeţi pe afiş, că oricum vă puneţi pe DVD ce-aveţi voi chef… – interveni Teodosie, împăciuitor.
Era, însă, o chestiune de principiu! Cam fără legătură cu cele dezbătute, Marius interveni:
– Aţi auzit că Ştefan Drăgoescu a scos o carte?
– Ei, a scos o carte! – pufni domnul plutonier-major Onici. O fi plătit la vreo aşa-zisă editură ca să i-o tipărească. Asta nu înseamnă să scoţi o carte, ci să-ţi faci damblaua. După aia, te pui şi-o trimiţi prin poştă la toate cunoştinţele, iar ăia o vor folosi ca suport pentru una-alta…
– Nu, i-au scos-o la Polirom.
– Du-te, bă! – reacţionarăm mai mulţi.
– Ei, i-or fi scos-o – admise domnul Onici. Acum, asta e, nu trebuie să te întristezi!
– Dar, nu m-am întristat! – obiectă Marius.
– Siigur că nu! Poate doar aşa… te roade puţin că ăla care dădea cu stângu-n dreptu’ la fotbal şi care într-a şasea a venit la şcoală cu pijamaua sub uniformă, acum are-un volum tipărit, în vreme ce tu prinzi muşte prin Dinar… E firesc să simţi aşa.
– Da’ nu simt nimic! Dimpotrivă, am de gând să-i cumpăr volumul şi să-l citesc.
– Normal! – dezvoltă plutonierul. Nu poţi spune despre om că-i un retardat, total lipsit de talent şi cu vădite înclinaţii maladive fără a avea un contact minimal cu cartea. Te înţeleg perfect.
– Ba nu mă înţelegi deloc! Vreau să o citesc fără niciun fel de idee preconcepută…
– Desigur, fără… Vei ajunge la concluzia că-i un bou în mod obiectiv, discutând pe text, nu etichetându-l astfel în mod aprioric. Doar nu te vei lăsa influenţat de prostiile pe care le-a făcut în copilărie, când îl poţi desfiinţa pentru maculatura produsă la maturitate.
– Dar, de ce să-l desfiinţez? – se încăpăţână Marius să eludeze evidenţa.
– Ei, de ce? Pentru că invidia faţă de un concetăţean este un lucru aproape natural!
– Asta aşa e! – aprobarăm cu toţii.
Fără motiv, Marius începu să se simtă vinovat.
.
Recomandări: Jocuri cu cuvinte, Ana Usca, Clipe de Cluj, Ioan Sorin Usca, Ilarie, Caius, Cati Lupaşcu, Rokssana, Schtiel, Shayna, Nea Costache, Teo Negură, Melami, Grişka, Mirela Pete, George Valah, Theodora Marinescu, Supravieţuitor, Gabi123, Popa Ţeapă (care m-a scos din blogroll), Gabriela Elena, Aurora Georgescu, Ragnar, Zalmoxys, Cella, Verovers, Cristi.
iun. 06, 2011 @ 08:57:34
iun. 06, 2011 @ 08:59:48
Ce rautaciosi sunt Dinaristii!
iun. 06, 2011 @ 09:02:02
Păi, ăla habar n-avea de fotbal! Aş putea chiar spune mai multe, dar nu-i felul meu…
iun. 06, 2011 @ 09:22:43
iun. 06, 2011 @ 09:38:40
hahaha. deci, ”invidia […] este un lucru aproape natural” 🙂
atunci pizma, dâca și ranchiuna ar fi fost 100% naturale?
iun. 06, 2011 @ 09:40:50
Nu orice invidie e vizată, ci în mod predilect aceea faţă de concitadini.
iun. 06, 2011 @ 11:24:30
iun. 06, 2011 @ 12:15:40
Nu „aproape natural”, ci aproape obligatoriu, daca nu vrei sa fii exclus din unica societate existenta cu adevarat, cea a invidiosilor … 😦
iun. 06, 2011 @ 12:17:25
Domnul plutonier a citat din Fericitul Ieronim, aşa că nu se poate modifica. Dar, se-nţelege, oricum…
iun. 06, 2011 @ 13:38:29
iun. 06, 2011 @ 14:41:40
Bine că mi-am amintit, citind, să mă achit de-o datorie patriotică. În curând îmi voi face şi eu damblaua cu o carte. 😉
iun. 06, 2011 @ 16:32:34
Datoria patriotică înainte de toate!
Succes cu damblaua!
iun. 06, 2011 @ 16:33:30
iun. 06, 2011 @ 19:54:43
iun. 06, 2011 @ 21:26:07
iun. 06, 2011 @ 22:09:42
iun. 06, 2011 @ 23:37:33
iun. 07, 2011 @ 00:14:59
Comentarii la Apocalipsa – 18 | Ioan Sorin Usca
iun. 07, 2011 @ 08:19:41
iun. 07, 2011 @ 10:12:24
iun. 07, 2011 @ 12:16:05
iun. 07, 2011 @ 12:36:31
iun. 07, 2011 @ 13:30:21
Magistral scris dialogul dintre plutonier si marius. Sunteti genial! …si ca o completare la concluzia textului, zice romanul, de sute de ani: „cine nu are dusmani, ala nu e om”, de unde rezulta ca dusmania, invidia este conditie necesara pt roman sa se simta om!
iun. 07, 2011 @ 14:14:54
Mai fain e că ideea scrierii mi-a venit consultând două surse: Scriam Comentariul la Evanghelia după Matei, iar titlul mi-a venit după Sf. Ciprian, „De zelo et livore”.
Acum mi-a mai trăsnit una faină, cu cele trei ispitiri, dar trebuie să găsesc forma ca să nu semene a zeflemea…
Povestea Miţei Biciclista, curtezană bucureşteană din primele decenii ale veacului XX « Clipe de Cluj
iun. 07, 2011 @ 19:15:21