Fără spectrul caniculei, s-ar fi putut spune că ziua a început bine, găsindu-ne pe toţi în Dinar. Ne achitarăm de-o datorie patriotică reafirmând că preşedintele este-un derbedeu, apoi ne interesarăm de programul Operei pe luna septembrie.

– Dacă nu bagă Dargomîjski nici acum, o să aibă de-a face cu mine! – tună Filaret, plictisit, ca noi toţi, ca din 1970 încoace să vadă lună de lună trei sau patru opere de Verdi.

– Păi, le vedeţi pe afiş, că oricum vă puneţi pe DVD ce-aveţi voi chef… – interveni Teodosie, împăciuitor.

Era, însă, o chestiune de principiu! Cam fără legătură cu cele dezbătute, Marius interveni:

– Aţi auzit că Ştefan Drăgoescu a scos o carte?

– Ei, a scos o carte! – pufni domnul plutonier-major Onici. O fi plătit la vreo aşa-zisă editură ca să i-o tipărească. Asta nu înseamnă să scoţi o carte, ci să-ţi faci damblaua. După aia, te pui şi-o trimiţi prin poştă la toate cunoştinţele, iar ăia o vor folosi ca suport pentru una-alta…

– Nu, i-au scos-o la Polirom.

– Du-te, bă! – reacţionarăm mai mulţi.

– Ei, i-or fi scos-o – admise domnul Onici. Acum, asta e, nu trebuie să te întristezi!

– Dar, nu m-am întristat! – obiectă Marius.

– Siigur că nu! Poate doar aşa… te roade puţin că ăla care dădea cu stângu-n dreptu’ la fotbal şi care într-a şasea a venit la şcoală cu pijamaua sub uniformă, acum are-un volum tipărit, în vreme ce tu prinzi muşte prin Dinar… E firesc să simţi aşa.

– Da’ nu simt nimic! Dimpotrivă, am de gând să-i cumpăr volumul şi să-l citesc.

– Normal! – dezvoltă plutonierul. Nu poţi spune despre om că-i un retardat, total lipsit de talent şi cu vădite înclinaţii maladive fără a avea un contact minimal cu cartea. Te înţeleg perfect.

– Ba nu mă înţelegi deloc! Vreau să o citesc fără niciun fel de idee preconcepută…

– Desigur, fără… Vei ajunge la concluzia că-i un bou în mod obiectiv, discutând pe text, nu etichetându-l astfel în mod aprioric. Doar nu te vei lăsa influenţat de prostiile pe care le-a făcut în copilărie, când îl poţi desfiinţa pentru maculatura produsă la maturitate.

– Dar, de ce să-l desfiinţez? – se încăpăţână Marius să eludeze evidenţa.

– Ei, de ce? Pentru că invidia faţă de un concetăţean este un lucru aproape natural!

– Asta aşa e! – aprobarăm cu toţii.

Fără motiv, Marius începu să se simtă vinovat.

.

Recomandări: Jocuri cu cuvinte, Ana Usca, Clipe de Cluj, Ioan Sorin Usca, Ilarie, Caius, Cati Lupaşcu, Rokssana, Schtiel, Shayna, Nea Costache, Teo Negură, Melami, Grişka, Mirela Pete, George Valah, Theodora Marinescu, Supravieţuitor, Gabi123, Popa Ţeapă (care m-a scos din blogroll), Gabriela Elena, Aurora Georgescu, Ragnar, Zalmoxys, Cella, Verovers, Cristi.

Reclame