Deşi teiul înflori de zile bune, albinele stăteau ciorchine pe gardul de peste drum. Admirau vegetaţia, priveau la trecători şi nu făceau nimic.
– Ce-aveţi? – întrebai. Uite, e teiul în floare!…
– Nu prea avem chef… – bâzâi una, într-un târziu. Mierea de tei este cam aspră. Poate, când înfloresc salcâmii.
– Păi, ăia au înflorit pe la mijlocul lui mai!
– Deh… Las’ că mai vine şi 2012.
– Şi până atunci, noi ce mâncăm? – începui să devin iritat.
– Ştim noi? Ia-ţi un hamburger.
– Şi dulce?
– Păi, ai zahăr. Că pe noi tot cu sirop ne ţii…
O altă albină se băgă în discuţie:
– Auziţi! Noi nu încercăm să mergem prin trandafiri, să vedem ce iese?
– Ce să iasă? – o repeziră câteva. Unde-ai mai auzit de miere de trandafiri? Din trandafiri se face dulceaţă! Iei patru sute de grame de petale, o lămâie…
– Ştim cum se face dulceaţa de trandafiri! – fu întreruptă.
– Fetelor, să vă spun o chestie! – interveni o albină mai voinică. Pe Rebreanu e una care-a încercat să scoată miere de crizantemă! A ieşit o porcărie, de ziceai că mănânci colivă!…
Cum rămăsei nebăgat în seamă, mi-am zis să merg să-mi iau ţigări. Teiul aromea văzduhul, însă părea ca nimeni să nu-l bage-n seamă. În special albinele ţineau să-l ignore.
.
Recomandări: Shayna, Theodora Marinescu, Rokssana, Teo Negură, George Valah, Supravieţuitor, Mirela Pete, Gabi123, Link-Ping, Zalmoxys, Clipe de Cluj, Ragnar, Grişka, Vania, Ilarie, Caius, Jocuri cu cuvinte, Bogdan Onin, Cristi.
Comentarii recente