– Tu ai auzit că există pisici care prind şoareci? – întrebă Olga într-o dimineaţă.

– N-am auzit şi, ca să fiu sincer, nici nu m-am gândit la asta – mărturisi Taras. Însă, e firesc să vânezi tot ce mişcă şi-i mai mic decât tine… Şi şoarecii-s mici, că am prins la televizor de câteva ori despre şoareci.

– Da, da-i şi mănâncă! – adăugă pisicuţa.

– Ueecss! Cum să mănânci aşa ceva? Doar au păr!…

Cum Olga învăţă, urmărindu-şi uneori prietenul, să folosească motorul de căutare Google, îi arătă după un search minimal:

– Uite-aici! Ce naşte din pisică, şoareci mănâncă.

– Păi, părinţii noştri nu-s pisici! Sunt bipezi, n-au coadă, şi-şi pot scoate blana de pe ei când vor să facă baie…

– Şi nu te-ai gândit niciodată de ce-s aşa diferiţi? – păru Olga a insinua ceva.

– Nu. Cine ştie, poate din cauza vârstei…

– Eu am auzit de la o pisică mai mare că noi ne naştem tot din pisici, da’ vin bipezii când avem o lună şi ne iau, şi de aia nu ne mai amintim…

Uluit, dacă nu chiar bulversat, Taras nu mai zise nimic şi, după obiceiul său, căută să se documenteze. Cum problema era una deosebit de serioasă, refuză frivolitatea internetului şi căută pe balcon cărţi adecvate, simţind că se află într-un nod ontologic.

Alese să cerceteze lucrarea Pisici, ghid complet, Editura Aquila, Oradea, 1993. Albumul – căci album era – fiind foarte greu, Olga îl ajută să-l manevreze, observând cu satisfacţie că sunt şi numeroase poze.

După o documentare amănunţită, pisoiul conchise:

– Înseamnă că tata şi mama nu-s, de fapt, tata şi mama! Este ca un fel de contract, noi oferindu-le bipezilor calm, bună dispoziţie, relaxare, raţiuni pentru introspecţie şi prilejuri de reverii, iar ei doar ne aduc Whiskas şi ne schimbă litiera…

– Ei, asta e! conchise Olga. Cine ştie, poate, dacă rămâneai cu părinţii adevăraţi, acum n-aveai nici bibliotecă, nici comp!

Deşi resemnat, Taras totuşi simţi ca şi cum ar fi pierdut ceva, fără să poată defini acel ceva. Un fel de stare a fericirii desăvârşite generatoare de nostalgii, stare ce se cere redobândită prin depăşirea surogatului în care s-a pomenit cufundat. Era, oricum, un sentiment confuz, suficient totuşi pentru a genera câteva întrebări: Cine suntem? De unde venim? Încotro ne ducem?…

.

Recomandări: Rokssana, Cristi, Supravieţuitor, Melami, Idei înghesuite, Octavia Sandu, George Valah, Schtiel, Theodora Marinescu, Jocuri cu cuvinte, Ragnar, Răzvan Cătălin Rinder, Shayna, Teo Negură, Gabitzu, Vania, Caius, Ilarie.