Texte

51 comentarii

Desen de Mirela Pete

.

Pădurea era cuprinsă de freamăt:

– Ariciul s-a suit pe buturugă! Ariciul s-a suit pe buturugă! – răcnea Iepurele, gonind la întâmplare.

Bufniţa socoti să-l contrazică:

– Poate, pe restul de trunchi. N-avem nicio buturugă în pădure, că la noi e curat. Buturugă-i zice când e fără rădăcini, un corp mobil, sau un corp lemnos mobil, ca să mă exprim mai exact.

– Bine, da’ s-a suit! – insistă Iepurele.

– Asta-i cu totul altceva!

Iepurele-şi pierdu răbdarea, căci zburătoarea nocturnă părea decisă să deturneze discuţia. Aşa că porni mai departe, însă deveni mai atent la exprimare:

– Ariciul s-a suit pe trunchi! Ariciul s-a suit pe trunchi!

– Adică, pe buturugă? – întrebă Ţestoasa, mai puţin pretenţioasă în exprimare decât Bufniţa.

Iepurele simţi că-l apucă lehamitea. Adică, el se dă de ceasul morţii ca să-i înştiinţeze pe toţi, iar ei au chef să-l ia la mişto!

„Treaba lor, să se descurce, eu nu le mai spun nimic!” – decise rozătoarea şi-şi curmă goana.

Oricum, codrul prinse-a fojgăi, jivinele auzind şi înţelegând apelul. Curând, se aflau toţi lângă buturugă – pentru majoritatea – ori restul de trunchi – pentru Bufniţă.

– Iată la ce m-am gândit… – grăi Ariciul, ca şi cum l-ar fi întrebat cineva. Ar trebui să ne organizăm şi să ne-alegem un primar!

Momente bune, se lăsă tăcerea, singur frunzişul continuând să foşnească. Fireşte, şi Fluturii zburau indiferenţi, însă fără să emită sunete perceptibile.

– Pentru ce? – întrebă, într-un târziu, Căprioara.

– Păi, pentru o mai bună gestionare a resurselor, întreţinerea fondului forestier, amenajarea bălţii…

– Texte! – făcu Bufniţa. E foarte bine-aşa cum e acum!

– Eu credeam – interveni Veveriţa – că organizăm o piesă pentru copii…

– Sau o scenetă pentru adulţi! – sugeră Iepurele, care mâncase câţiva morcovi în ajun.

– Poate-o să montăm şi piese – reluă Ariciul -, dar cu atât mai uşor ne va fi să sprijinim Artele când vom fi organizaţi… Cu un primar capabil – ales în mod democratic, desigur! – ne-am putea…

– Tu n-ai terminat cu primăria ta? – întrebă Ţestoasa. Uite, râde şi Pasărea!…

Pasărea nu prea râdea, căci o enerva la culme faptul că nimeni nu-i reţine numele şi toţi o numesc zburătoare, la modul general. În schimb, Bufniţei ştiu toţi să-i spună bufniţă, deşi-i tot pasăre. Indispusă, nu participă la discuţie, slobozind doar un găinaţ.

– Ei, cum hotărâm cu primăria? – reveni Ariciul la tema ce părea să-l obsedeze.

– Ţi-aş zice eu ce-am hotărât – replică Iepurele – da-i cam pentru adulţi!

– Ce? Ce? – vru să afle Căprioara, dar Iepurele nu vru să spună tare, ci-i şopti la ureche, iar Căprioara prinse-a se tăvăli de râs.

Insensibili, Fluturii continuară să zboare apatici, în vreme ce Ariciul părăsi buturuga cătrănit rău.

.

Au asistat: Alex Mazilu, Rokssana, Mădălin Ciortea, Theodora Marinescu, Zalmoxys, Schtiel, Shayna, Jocuri cu cuvinte, Răzvan Şerbu, Ragnar, Teo Negură, Ela Roseni, Gabi123, Supravieţuitor, Clipe de Cluj, Ilarie, Caius, Evergreen, George Valah, Gabriela Elena, Melami, Cristi Milla, Răzvan Cătălin Rinder, Cleo, Zina, Dan Văideanu, Ana Usca, Vania, Cati Lupaşcu, Bogdan Onin, Augustin Rădescu, Gia, Anamaria Deleanu, Grişka, Verovers, Gabriela Savitsky, Deepiny, Marcel Răduţ Selişte, Gabitzu, Octavia Sandu, Primadona, Vio, Mircea Suman, Dumitru Agachi, Carmen, Onu, Paul G. Sandu, Răzvan Popa, Link-Ping, Corina, Nea Costache, Matilda, Umograf, Aurora Georgescu, Max Peter, Anavero, Cella, Freestyler.

Primul trubadur

12 comentarii

Castelul din Poitiers deveni febril când se anunţă vizita ducelui Phillipe.

– Coacăzele unde-s? – întrebă contele. Cum vreţi să mănânce ducele cerb fără coacăze? Dobitocilor!

Chiar dacă slujitorii mai bombăniră, totul fu în regulă la sosirea ducelui.

– Ce mai face micul Guillaume? – întrebă oaspetele, în timpul festinului.

– Lasă-l în pace, nu-i mai da nas şi tu! – mormăi bătrânul duce.

– Dar, ce s-a-ntâmplat?

– Ei, ce? L-am prins zilele trecute că scrie poezii! Auzi la el:

                        Farai chansoneta nueva,

                        ans que vent ni gel ni plueva.

                        Ma dona m’assay’ e’m prueva…

Contele se întrerupse, observând că oaspetele dă mai mare atenţie versurilor decât s-ar fi cuvenit.

– Am greşit, poate, şi eu… Nu trebuia să-i iau profesor de limbi clasice, ăla i-a băgat prostii în cap! Doamne fereşte, poate mai ajunge vreun!…

– Dar, ce e rău dacă scrie versuri? Sunt chiar izbutite! – căută ducele o mediere între tată şi fiu.

– Cum, ce e rău? Doar ştim foarte bine unde duc astfel de patimi! Mă-ncearcă draga mea… Guillaume are nouă ani! Unde-o să ajungă dacă de pe-acum e preocupat de femei şi… de alte frivolităţi? Asta ne trebuie, ca un conte de Poitiers să ajungă un… stihuitor? Să fie de râsul tuturor, ca un saltimbanc? Să…

– Am să mă fac trubadur! – interveni micul Guillaume, înfruntându-şi părintele.

– Auzi? – se adresă tatăl său ducelui. Nici nu există trubaduri!

– Nu există azi, căci eu voi fi întâiul trubadur! – continuă băiatul, pricină pentru care fu trimis în camera sa şi nu primi cerb cu coacăze.

Fire îndărătnică, băiatul crescu şi chiar ajunse primul trubadur, cel puţin primul atestat ca atare. Mai mult, deşi avea patima stihurilor, nu risipi averea decât parţial.

.

Recomandări: Supravieţuitor, Jocuri cu Cuvinte, Rokssana, George Valah, Mirela Pete, Clipe de Cluj, Răzvan Cătălin Rinder, Schtiel, Theodora Marinescu, Gabi123, Shayna, Teo Negură, Vania, Caius, Ilarie.