Consilierul

28 comentarii

Consilierul Mirel era indispus. Petrecuse cu preşedintele până spre ziuă la Cireşica, iar acum era mahmur. Însă nu mahmureala, împotriva căreia ştia cum să lupte, îl posomora, cât frânturi de amintiri care-l sileau să recunoască în sinea sa că a greşit.

„Nu trebuia să-l fac bou!” – îşi zise cu obidă. „În definitiv, el plăteşte, e dreptul lui să delireze… Era suficient să nu-l aprob!”

Dar, faptul era consumat. „Cel puţin, dacă nu-i trăgeam un picior în cur, poate-ar fi uitat! Dar, ăsta-s eu, când beau devin încăpăţânat! Ei, poate mă scoteam şi cu şutul ăla, că era la înghesuială şi-au mai dat şi cei de la mesele alăturate, da’ nu trebuia să-i torn sosul de vişine în cap! Ori, cel puţin, să nu-i fi tras şapca deasupra, că puteam acum s-o arunc pe vreun chelner neatent!…”

Cătrănit, ceru încă un coniac mare şi-o ciorbă de burtă. Întremat de combinaţia lichidelor, îşi aminti de-o altă ispravă, mai gravă ca toate cele dinainte:

„Maică-mea m-a atenţionat! Orice tâmpenie ai face – zicea ea – să nu laşi nimic scris! Da’ eu, cretin, a trebuit să-i scriu muie pe haină, şi acum o să mă cunoască după scris! Că, altfel, ce dovezi avea? Îl luam pe nu în braţe şi-o ţineam pe-a mea, că nu s-a-ntâmplat nimic! Acum, adio job! Va trebui s-o fac pe disidentul… Fută dracu mama ei, băutură!”

.

Recomandări: Rokssana, George Valah, Theodora Marinescu, Cristi Milla, Răzvan Cătălin Rinder, Zalmoxys.

Zece plăgi

23 comentarii

Trebuie că egiptenii făcuseră ei ceva necuvenit, de vreme ce asupra lor se abătură zece plăgi.

Întâi, apa din întregul regat se preschimbă în sânge, astfel că oamenii priveau a pagubă şi încercau să se încurajeze reciproc:

– Asta e, ce să-i faci? O s-o bem aşa… Bine, oricum, că nu-l avem pe băsescu, să ne taie 25%!…

Nu la multă vreme, ţara se umplu de broaşte.

– Cam scârboase – opinară cei mai mulţi -, însă, dacă le găteşti cu răbdare, tot te-alegi cu ceva! Cel puţin, bine că nu-i avem pe băsescu şi boc, să bage TVA de 29%!

Consolându-se oarecum, curând îi ajunse a treia urgie, ţara umplându-se de ţânţari. Aceştia erau mai greu de mâncat şi, în plus, îi înţepară destul de rău. Gândind, însă, că alţii pot avea pedeleul la guvernare, răbdară relativ senini. Cam la fel făcură şi-n vremea invaziei de tăuni, care se succedă destul de rapid după plaga anterioară

Urmă molima în vite, dar egiptenii se împăcară relativ uşor şi cu asta:

– Dacă fierbem mai mult carnea vitelor răpuse, posibil să nu fie contagioasă. Tot mai bine, decât să-l avem pe valeriu tabără la Agricultură şi să facem foamea în mod programatic!…

Nu mult după molimă, egiptenii fură loviţi cu ulceraţii ale pielii, astfel că din orice casă dispăru confortul, în măsura în care, după plăgile anterioare, mai rămase vreo urmă din acesta. Dar, gândind că nu-l au pe cseke attila la Sănătate, oamenii socotiră că tot mai pot trage speranţe.

Grindina chiar o priviră amuzaţi, socotind că-i un spectacol grandios care aduce pagube minore faţă de cum ar fi cu elena udrea la Dezvoltare şi Turism.

Lăcustele, chiar dacă le diminuară recoltele şi-aşa compromise, le asigurară proteine, iar întunericul de trei zile fu socotit fleac faţă de drama acelora care-l au pe kelemen hunor peste Cultură şi Patrimoniul Naţional.

În sfârşit, când în orice casă muri întâiul născut, în pofida întristării fireşti, oamenii se consolară din nou:

– Dacă aveam guvernare pd-l, muream dracului cu toţii!

Divinitatea aprecie această atitudine şi, prin milenii, trimise asupra egiptenilor doar calamităţi minore, precum invazii străine, războaie, lovituri de stat, molime ori foamete, însă-i feri de pedelişti şi nu se prea băgă de seamă.

.

Recomandări: Theodora Marinescu, Rokssana, Jocuri cu cuvinte, Nea Costache, Supravieţuitor, Teo Negură, Cristi, Ragnar, Mirela Pete, Shayna.