Benzinăria se arătă prietenoasă, în sensul că nu era prea multă lume. Cam pe la al optulea coniac, preşedintele făcu o criză de nervi. Bine, am mai dat-o şi pe bere, astfel că se justifica într-o măsură. Foarte posibil, de altfel, ca el s-o fi luat mai din vreme, căci observai că-i scrisese cineva cu ruj pe chelie şi nu cred că asta s-a petrecut cât timp am fost împreună. Observând că ochiul deschis îi lăcrimează şi că-i curg mucii-n halbă, intervenii:

– Acum, ce dracu te-a apucat?

– Sunt un ratat! Muncesc ca un bou, trag câte şaisprezece ore pe zi, cam cât un profesor într-o săptămână, şi ce-am realizat? Şi ăia nici atunci nu fac nimic, doar îşi iau catalogul sub braţ şi se duc la clasă…

– Dă-i naibii, şi-aşa nu-s în stare să scoată decât tâmpiţi! – îl consolai, gândindu-mă că şi el va fi trecut prin vreo şcoală, deşi nu se observa.

– Păi, nu la ei mă gândeam! Dar, după o muncă de-o viaţă, abia dacă am realizat o avere de opt sute de mii de euro!

– Nasol! – admisei. Poate că munceşti prea mult şi n-ai vreme să câştigi…

Până se gândi preşedintele la această nouă perspectivă, mai adusei câteva beri Leffe şi-o sticlă de coniac Martell, trecând toate, ca de obicei, în contul însoţitorului.

– Mă gândesc să încep o viaţă nouă! – îmi mărturisi, stimulat de berea belgiană.

– Uneori, şi mie-mi trec tot felul de prostii prin cap – spusei plin de înţelegere. Şi la ce te-ai gândit? Să faci gimnastică de înviorare?

– Draci! – protestă preşedintele, apoi deveni abulic. Uite – reluă într-un târziu -, mulţi mă fac delator împuţit! Dar, oare, nu tot pentru Ţară am făcut-o?

– Normal, da’ cine să priceapă? În plus, mulţi sunt şi invidioşi…

– Asta-i! Mi-am ruinat sănătatea muncind pentru ei, am fost şi operat, am vrut să reformez Statul…

– Da’ poţi cu ăştia? – plusai, pe ideea să-i cer, la momentul oportun, vreo douăzeci de mii. Şi-n vreme ce tu nu mai ştii cum să le faci bine oamenilor, uite-l pe Mihai! A abdicat…

– Ca un laş!…

– Exact, şi-a ajuns la nouăzeci de ani fără să facă nimic!

Ultima remarcă îl înduioşă pe comesean. Cu toate că n-am obţinut de la el cât mi-am propus, cel puţin ştiu că am băut pe săturate.

– Vezi că eşti pişat pe pantaloni! – îl atenţionai la despărţire. Ia undeva o ciorbă de burtă şi schimbă-te, să nu apari aşa pe la televiziuni!…

Despre inscripţia cu ruj am uitat să-i mai spun. Oricum, era un text scurt şi amuzant.

.

Recomandări: Theodora Marinescu, Rokssana, Teo Negură, George Valah, Gând licitat, Verovers, Freestyler, Schtiel, Grişka, Shayna, Gabi123, Gabitzu, Cristi Milla.

Anunțuri