Întâlnirea cu Violeta decurse aproape perfect, astfel că domnul plutonier-major Onici radia de mulţumire. Simţi chiar nevoia să mai fericească şi pe alţii, mânat de preaplinul auriu ce-l înmiresma lăuntric.

– Azi am de gând să răsplătesc fiecare tâmpenie auzită cu un langoş! – ne vesti surâzător.

– Păi, de ce cu un langoş? – ne arătarăm nedumeriţi.

– Da’ ce-aţi vrea să-i dau lui Aurel, caviar?…

Teodosie avu un alt punct de vedere:

– Poate că spunem noi tâmpenii mai mari…

– Nu ţine! – făcu plutonierul. Pe voi nu v-ar prinde, s-ar simţi că-s făcături. Aurel, în schimb, e pedelist, din el ţâşnesc tâmpeniile cu naturaleţea cu care înverzesc copacii primăvara.

– Şi la noi în curte au înverzit primăvara asta! – interveni Aurel.

– Vedeţi? – ne întrebă Onici. Deja şi-a câştigat un langoş…

Se căută apoi prin buzunare, dar nu găsi bani potriviţi, astfel că-i întinse doi lei pedelistului:

– Du-te până-n piaţă şi ia-ţi un langoş. Da’ vezi să aduci restul! Şi vii cu langoşul aici, nu-l mănânci pe stradă!…

Nouă nu ne-ar fi dat prin minte, dar domnul plutonier are experienţă din confruntările cu infractorii. Într-adevăr, dacă nu i s-ar fi cerut să vină cu langoşul, Aurel şi-ar fi putut lua altceva, o cafea ori trei bomboane, şi nu ne-am fi dat seama decât dacă-l miroseam, ceea ce nu intenţionam niciunul.

Neghiobul se întoarse destul de repede şi începu să ne povestească, în vreme ce înfuleca cu poftă:

– Zicea una la coadă că: de ce nu se mai dau mamelor ajutoarele pentru lapte praf? I-am răspuns că, în primul rând, laptele praf nu este sănătos, în Australia consemnându-se două cazuri de indigestie, şi-n al doilea rând că multe mame iau doar banii, dar îşi cumpără ţigări pe ei. Şi fumatul este viciu!

– Bravo! – făcu domnul plutonier. Ţine un leu şi du-te să-ţi mai iei un langoş…

– Păi, e un leu şi cincizeci de bani…

– Da, dar ai restul de la primul langoş!

Aurel recunoscu că aşa e şi plecă.

– Ăsta oricum spune tâmpenii de cum deschide gura – observă Caius – la ce-l tot plimbi?

– Ca să mai facem şi câte-o pauză, doar n-o să ascultăm tâmpenii toată ziua! – îl dumiri domnul Onici.

Revenit, pedelistul ne povesti că acum se plângeau doi de sistarea subvenţiilor pentru încălzire.

– Şi ce le-ai zis?

– Le-am spus că mulţi preferă să-şi ia băutură de banii ăia…

– Mda… Însă, şi băutura încălzeşte.

– Da, da-i viciu! – conchise Aurel şi mai primi un leu cincizeci.

Revenit cu al treilea langoş, ne relată cum pledase pentru anularea recompensei oferite donatorilor de sânge, deoarece cei mai mulţi, în loc să cumpere ceva frumos familiei, merg cu bonurile la restaurant şi mănâncă. Mâncatul la restaurant fiind viciu, Aurel mai primi bani de-un langoş.

Spre seară, începurăm să ne plictisim de dobitocii. Pronia se îndură de noi, trimiţându-i lui Aurel o criză severă de fiere, aşa că am putut să-l dăm afară, deoarece gemea îngrozitor şi nu-ţi mai tihnea nimic.

.

Recomandări: Cristi Milla, Gabi123, George Valah, Haicăsepoate, Luna pătratăNea Costache, Răzvan Cătălin Rinder, Rokssana, Schtiel, Theodora Marinescu.

Anunțuri