Magie într-un pahar cu apă

32 comentarii

A fost nu foarte demult o fetiţă care se numea Oti. Acesteia nu-i plăcea defel broccoli şi, din acest punct de vedere, trebuie să o înţelegem, deoarece niciunui om sănătos la cap nu i-ar da prin minte să mănânce aşa ceva!

– Iară-mi vii cu lături din astea, bune pentru porci? – îşi întreba mama, când aceea recidiva gătind ingrata legumă.

– Păi, asta e! – ridica maică-sa din umeri. Porcii – nu aceia care mănâncă broccoli – ne-au tăiat 25% din leafă, au scumpit tot şi fură cât toate guvernările anterioare la un loc! Ce să fi gătit, cerb cu coacăze?

Fetiţei îi veni o idee şi, descântând nu ştiu cum paharul cu apă, apa se schimbă în Riesling de Jidvei, iar indigesta legumă deveni friptură de cerb frăgezită în bere, cu garnitură de sparanghel, sos de coacăze şi brânză cu mucegai alb. Binecrescută, îşi invită şi mama la masă.

– Dar, dacă ne reclamă careva la ANAF? – se îngrijoră mama.

– Nu-ţi strica pofta cu astfel de gânduri! Vraja e mai complexă, oricine se uită la noi ne va vedea mâncând broccoli sau porcării de tip fast-food, în vreme ce noi ne vom îndopa cu caviar, supă de piersici, dropie cu cireşe şi alte lucruri vrednice de râvnit. Vrei un coniac Martell?

– Vreau! – răspunse mama, încetând să-şi mai bată capul cu îngrijorări prisoselnice.

Povestea a fost preluată de scriitoarea Ivona Boitan, dar a mai modificat-o pe alocuri, ca să nu creadă toţi ţâncii că rafinamentele-s de nasul lor, căci nu se trag toţi, precum Oti, dintr-o familie aristocratică, să poată aprecia ce-i bun!

.

Preferă cerb în loc de broccoli: Androxa, Cristi Milla, Gabi123, HaicăsepoateNea Costache, Rokssana, ShaynaSupravieţuitor, Tanya, Teo NegurăTheodora Marinescu.

Anunțuri

Alianţe

42 comentarii

Fostul premier emil aranjă o întâlnire cu fostul premier mihai răzvan:

– Uite de ce te-am chemat, tu te pricepi la socoteli… Cu cine ne-am putea alia în decembrie, ca să formăm o majoritate?

mihai răzvan se gândi destul de mult la acest aspect, timp în care aproape fumă o ţigaretă:

– Păi, dacă noi o să intrăm în bloc, vom fi cam treizeci la sută, poate chiar treizeci şi doi, că-i bagă şi pe unii uneperişti. Aşa că, dacă ne aliem cu şuţii, care-s cam douăzeci la sută, şi cu delapidatorii, adică vreo patru procente, vom putea forma o majoritate confortabilă, de 56-57%, ca să ne apărăm de violatori, ucigaşi şi tâlhari, în sensul să nu ne bulangească…

– Chiar! – sări emil la altceva. Oare, noi cum o să rezolvăm… treaba aia?

– Cu hoară! – găsi mihai răzvan soluţia cea mai la îndemână. Şi-l mai ajutăm să-şi facă norma…

– Îl ajutăm, de ce nu? Mie nu mi-e frică de muncă! Am dat şi cu coasa…

– Mda… – făcu mihai răzvan, sceptic. Da’ acolo nu cred că ne lasă cu coase, că-s considerate arme albe.

– Cum o fi! Important este să formăm o majoritate şi să rămânem uniţi!

– În privinţa asta, e ca şi rezolvat!

Încurajându-se astfel reciproc, cei doi mai luară o bere, după care se despărţiră.

.

Recomandări: Androxa, Beţivul de cuvinte, Carmen, Cella, Cristi Milla, Dana Pătrănoiu, Gabi123, MelamiRagnar, Rokssana, Răzvan Cătălin Rinder, Se-cretSupravieţuitor, Tu1074.

Catharsis

37 comentarii

Probabil plictisit de atâţia langoşi, Aurel decise să-şi pună capăt zilelor şi, în acest scop, se închise în closetul restaurantului Dinar. Degeaba-i strigarăm noi de după uşă că e încă tânăr şi că poate la fel de bine să se spânzure-n parc, nu într-un loc de care au şi alţii nevoie, căci rămase neînduplecat şi nu dori să descuie.

– Dacă ăsta se mai sinucide mult, mă piş pe mine! – spuse domnul plutonier-major Onici.

Cum gândeam lucruri similare, îl însoţii în gang.

– Uite – medită el, în vreme ce ne uşuram pe zid – aşa se duce şi viaţa noastră! Pătăm, descriem forme, şiroim o vreme, apoi ne absoarbe pământul în mod ireversibil… Săru-mâna, doamnă!

Colegul se întrerupse din expunere ca să o salute pe doamna Ionescu, care tocmai trecea prin acelaşi gang, probabil în drum către piaţă.

– Bună ziua, domnul Onici! Ce mai faceţi? – conversă doamna.

– Cu serviciul…

Pe când o scuturam, domnul plutonier avu o curiozitate:

– Dar, dacă pui pe blog cum ne-am pişat noi în gang, de ce ai de gând să intitulezi postarea Catharsis?

– Pentru search – răspunsei. Caută mulţi.

Reveniţi în local, aflarăm că Aurel a început să-şi negocieze ieşirea din closet, pretinzând o felie de pizza şi-o cafea. Le făcui semn camarazilor să-i promită orice, căci oricum nu-i costă nimic şi primordial este să recuperăm closetul.

.

Recomandări: Androxa, Cristi Milla, Dana Pătrănoiu, Gabi123, Haicăsepoate, Imagini, Lecturi recenzate, Mirela Pete, Paporniţa cu vorbe, Rokssana, Shayna, Tanya, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Jocul

56 comentarii

Preşedintele părea indispus. Încă din zori îşi anulă două întâlniri cu ambasadorii cicălitori, cerând să vină la el sepepistul Vasile. Ca un făcut, acela întârzie, astfel că-l găsi abulic, pe la al doilea pahar.

– Uite care-i chestia – îl abordă pe sepepist -, m-am plictisit de toate jocurile! N-ai ceva nou?

– Am unul foarte mişto, toată ţara îl caută! Îi zice Vrăjmaşul interesului naţional

Preşedintele se strâmbă, părându-i numele cam pompos, însă, prea îndestulat de Moorhuhn ori Addiction Solitaire, acceptă să-l încerce.

– Îl instalez? – se asigură Vasile că n-a înţeles greşit.

– Normal!

Cam în zece minute, jocul fu instalat şi pornit, iar şeful Statului îşi mai umplu un pahar şi completă nick-ul: Trojan – cum îşi zicea în spaţiul virtual.

– Ăsta-s eu? – întrebă, zărind o figurină ataşată numelui.

– Da.

– Şi de ce arăt aşa naşpa?

– Păi, cum ai vrea să arăţi?

– Nu ştiu… Tânăr, cu păr, cu doi ochi, cu gâtul neted…

– Aşa-i jocul! – scurtă Vasile discuţia.

– Mă rog. Şi acum ce fac?

– Păi, e primul nivel. Mergi pe potecă prin pădure. La un moment dat, o să apară o păsărică de jurnalistă. Tu trebuie să împuşti imediat trei păsări de aramă. Dacă nu le vezi sau nu le nimereşti, ziarista o să-ţi pună întrebări. Dacă minţi, se prinde, dacă spui adevărul, e mai nasol! O armată de găozari, păsărici şi ţigănci împuţite te vor afunda în codru şi-o să-ţi arate cum se face. Şi pierzi o viaţă…

– Da’ nu văd nicio pasăre!

– Cum nu, eşti chior? Scuze! Uite-le – zise sepepistul, şi i le arătă cu un creion.

– Aha! Deci, ele se ascund! Bun, m-am prins…

– La nivelul doi, eşti într-un bar. Apare un profesor, de ăla care scoate tâmpiţi. Rapid, trebuie să împuşti, din tot barul, trei sticle de bere. Dacă nu, apar o droaie de profi, te examinează, şi-ţi arată la closet cum se face. Şi iarăşi pierzi o viaţă… Apoi sunt alte nivele, cu medici şpăgari care-ţi arată cum se face, magistraţi corupţi care-ţi arată cum se face, politicieni ticăloşi, moguli, oligarhi, asistaţi social… La ultimul nivel, vin poliţiştii şi-ţi strigă: „Ieşi afară, javră ordinară!”. Tu eşti ascuns într-un boschet…

– Şi ce trebuie să fac?

– Să ieşi, n-ai auzit ce-ţi strigă oamenii ăia? Ei te preiau, îţi arată cum se face, şi te duc în faţa plutonului de execuţie.

– Şi aici, cum scap?

– Păi, sunt profesionişti, n-ai cum să scapi! Îţi arată cum se face şi pierzi ultima viaţă…

– Mda… Bun, da’ de ce se cheamă jocul Vrăjmaşul interesului naţional?

– Nu ştiu, aşa-i zice lui. Da’i fain!

.

Recomandări: Androxa, Cristi Milla, Dana Pătrănoiu, Gabi123, Melami, Nea Costache, Paporniţa cu vorbe, Rokssana, Răzvan Cătălin Rinder, Schtiel, Shayna, Tanya, Teo Negură, Theodora Marinescu, Zalmoxys.

Mitingul

55 comentarii

Ca niciodată, domnul plutonier-major Onici lipsi vreo trei zile din Dinar sau, ca să fim mai exacţi, şaizeci şi nouă de ore! Fireşte, la revenire, îl asaltarăm cu întrebări care, deşi formulate diferit, exprimau acelaşi gând:

– Ce-ai păţit?

Domnul plutonier ne făcu semn să nu-l grăbim, ceru un coniac, apoi, după ce bău întreg paharul şi făcu gestul să mai vină unul, ne destăinui:

– Toxiinfecţie alimentară…

– Unde?!

– La Turn

– Păi, să mergem să le-o plătim! – propuse Filaret. Luăm şi săbiile, pentru eventualitatea că ne vom afla în legitimă apărare…

– Nu-s ei de vină – zise domnul Onici. Am luat un Tornedou Rossini

– Cu ce vin? – întrebai.

Riesling de Jidvei. Da’ mai contează?…

– Şi ce? – se minună Caius. Nu mai ai voie să ceri Tornedou Rossini?

– Ba ai voie, dar era ficatul de gâscă stricat. Cum era stropit cu coniac, nu mi-am dat seama…

– Păi, să-l spargem pe bucătar! – propuse nu mai ştiu care dintre noi.

– Da’ ce vină are el? Aşa era ficatul, aşa l-a pus! Doar nu era să-l mănânce el pe tot!… De vină-i Rossini, ăla care-a născocit reţeta! Cică era compozitor… Păi, să compună atunci, nu să intoxice oamenii!

Cum la noi se audiază mai mult Monteverdi, ideea veni de la sine:

– Să protestăm împotriva lui Rossini!

După un coniac sau două, pornirăm cu toţi către centru, scandând:

Români, veniţi cu noi! Jos Rossini!

Până-n Piaţa Operei, am compus stihurile:

Ia-ţi, Rossini, Tornedou,

Ţi-l haleşte şi te du!

Dar, cum ni se alăturară mulţi ţigănuşi, domnul plutonier sugeră s-o las mai moale, că ăia nu-s capabili să scandeze texte atât de complexe, astfel că-i lăsarăm să strige, până spre seară:

Jos Roxyny!

Cum era de aşteptat, s-a mai scandat şi: Jos băsescu! ori Muie udrea!, însă nu excesiv, deşi asistenţa s-a amuzat, comentând: „Adică, lui, jos, iar ei, sus…”.

Socotind că s-au clarificat lucrurile, am declarat mitingul închis şi ne-am dus cu toţii – fără ţigănuşi, desigur! – la Turn, unde-am cerut Biftec Tartar, deoarece Rossini fusese declarat persona non grata. În ziua următoare, ne-a fost tuturor foarte rău. Dar, ne vom întrema şi-i vom da o binemeritată lecţie şi lui Tartar. Nu ştim mare lucru despre el, însă aflăm de pe Google.

.

Recomandări: Androxa, Carmen, Cristi Milla, Gabi123, Gabitzu, Imagini, Melami, Paporniţa cu vorbe, RokssanaSchtiel, Shayna, SophieSupravieţuitor, Tanya, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Civism

49 comentarii

Foto: La Colţu’ străzii

.

Este îndeobşte cunoscut că Timişoara e cel mai occidental oraş din ţară, în sensul unui ridicat grad de urbanism şi civism. Astfel, nimeni nu se va mira dacă, pe lângă trotuarul obişnuit, cel în nuanţe cenuşii, avem şi-o bandă marcată cu verde. Acea porţiune specială de carosabil este destinată aristocraţilor, pentru a nu se ciocni de paria. Din loc în loc, pentru a înveseli traseul, este desenată o bicicletă stilizată. Nu ştiu de ce nu s-a optat şi pentru alte desene, însă e bine şi-aşa.

Totuşi, nici urbea noastră nu este o lume perfectă! Deseori, când mă plimb pe banda rezervată mie, sunt deranjat de soneria câte unui biciclist. Ca orice om de Cultură, îi spun într-un limbaj decent:

– Ce vrei, bă, nu-ţi ajunge strada?

Adevărul este că mai adaug o vorbă după , vorbă fără de care timişorenii nu înţeleg exact ce doreşti să le comunici, dar pe care n-aş reproduce-o aici.

.

Recomandări: Alex Mazilu, CarmenCristi Milla, Imagini, Lecturi recenzateLink-Ping, Mirela Pete, Nea Costache, Paporniţa cu vorbe, Rokssana, Schtiel, Shayna, Tanya, Teo Negură, Theodora Marinescu, Tu1074.

Dimineaţă ploioasă

44 comentarii

Ce gânduri îţi pot veni într-o dimineaţă mohorâtă de sfârşit de iulie? Evident, în afara intenţiei de-a merge-n Dinar. Sau, altfel formulat, la ce poţi gândi în Dinar când norii plumburii preschimbă ziua în ceva indecis, cenuşiu precum întreaga viermuială a omenirii de după cădere?

– Frecăm menta, asta facem! – conchise domnul plutonier-major Onici, răspunzând unei idei sugerate de coniac. Ar trebui să întreprindem ceva, nu să stăm ca proştii!…

– Ce să mai întreprindem? – întrebă Caius, cu o undă de scepticism în glas.

– De pildă, am putea institui taxa de ciumeg.

– E gata instituită – observai.

– Mda, la modul general, însă eu propuneam s-o percepem noi. Avem şi spate, taică-meu a absolvit Conservatorul, iar tu eşti din neam de conţi…

– Pe linie maternă – spusei. După tată, aş fi mai mult ceea ce se cheamă un mujik. În plus, mai e şi Caius. El ce calităţi ar avea?

– El vine cu noi! – rezolvă domnul Onici problema.

– Aşa da!

Cum hotărârăm la unison să încasăm taxa de ciumeg de la fraieri, Sandu mai aduse un rând de coniac, spre a începe cu bine noul mod de viaţă. În principiu, doream să iniţiem un soi de neo-haiducie:

– Luăm de la manelişti şi le dăm melomanilor autentici! – propuse plutonierul.

– Sau – completai – de la rapidişti şi susţinem profesorii de Istorie.

– Dar, n-or fi şi profi de Istorie rapidişti? – obiectă Caius.

– Poate, da’ ălora nu le dăm!

.

Recomandări: Beţivul de cuvinte, Carmen, Cristi Milla, Dana Pătrănoiu, Dispecer, Gabi123, Gând licitat, Imagini, Link-Ping, Paporniţa cu vorbe, Rokssana, Schtiel, Shayna, SupravieţuitorTanya, Teo Negură, Theodora Marinescu, Verovers.

Older Entries