Către sfârşitul primăverii, preşedintele era indispus. Ca întotdeauna în împrejurări similare, ceru să vină sepepistul Vasile.

– Dar, suntem noi aici! – obiectă Sebastian.

– Încă mai sunteţi? Parcă am spus să dispăreţi! Ori vrei să te trimit la Muncă?…

– Domnule preşedinte – medie şi Anca -, doar ştiţi că întotdeauna v-am fost alături!

– Mi-aţi fost pe dracu! Sunteţi toţi nişte incompetenţi, iar tu eşti o paraşută!

– Aşa-i – admiseră cei doi -, însă v-am rămas devotaţi…

– Mă piş pe devotamentul vostru! – trânti preşedintele şi, iritat, îşi turnă un pahar de tărie.

Poate momentul penibil s-ar fi prelungit, căci consilierii părură a nu fi înţeles deplin aluzia şi şovăiau în prag, însă apariţia sepepistului Vasile îi făcu să părăsească, deşi cam târşindu-şi picioarele, încăperea.

– Ce mai vrei? – întrebă Vasile, pe-un ton nu tocmai binevoitor.

– Uite-aici… – chiţăi preşedintele, întinzându-i ultimele sondaje. Mai am 10% la încredere, deşi m-am străduit ca nimeni altul! Dacă nu i-am făcut pe toţi putori, incompetenţi, asistaţi, curve şi ce mi-a mai trăsnit… Nu mi-a scăpat o categorie! Pensionari, militari, medici, poliţişti, monarhişti, ruşi împuţiţi, magistraţi… Profesorii, futu-i în cur! Ţi-am povestit cum am rămas de două ori pe toamnă?

– Nu, dar pot să-mi imaginez – căută sepepistul să scurteze discuţia. Concret, ce vrei? Să scazi la un procent?

– Da!

– E simplu, organizezi o conferinţă de presă şi te adresezi doar celor zece procente, făcându-i albie de porci. Dacă vrei, îţi scriu eu discursul…

– Şi cu ăla un procent care-ar mai rămâne?… – mai dori preşedintele să afle.

– Ălora nu mai ai ce le face, aşa-s ei!

.

Recomandări: Anavero, Clipe de Cluj, Freestyler, Gabriela Elena, Haicăsepoate, Hai că se poate, Link-Ping, Luna pătrată, Ragnar, Rokssana, Theodora Marinescu.