De cele mai multe ori, tristeţea vine ca o ploaie de vară, fără s-o fi anunţat ceva înainte. Aşa cum un târg de câmpie zace prăfuit sub soarele arzător, socotind că arşiţa e definitiv instaurată, pentru ca, din senin, deodată să se posomorască văzduhul, să fulgere şi să toarne cu furie, la fel şi sufletului îi pare că seninul a abolit orice umbre, pentru ca mai apoi să se întunece şi să fie potopit de simţăminte confuze. Forţând o traducere în gânduri, deşi tristeţea nu prea are multe în comun cu raţiunea, uneori ne apasă sentimentul că nu ne iubeşte nimeni, alteori ne spunem că nici n-ar avea de ce s-o facă, iar câteodată simţim că aşa va fi mereu. Evident, toate acestea-s fleacuri, însă avem dreptul să ne bucurăm din când în când de puţină tristeţe, mai cu seamă când o ştim subiectivă, iraţională şi pătrunzătoare, precum un coniac bun.

.

Recomandări: Bogdan Onin, Freestyler, Gabi123, Gând licitat, Haicăsepoate, Imagini, Luna pătrată, Mirela Pete, Rokssana, Schtiel, Tanya, Theodora Marinescu.