Ce gânduri îţi pot veni într-o dimineaţă mohorâtă de sfârşit de iulie? Evident, în afara intenţiei de-a merge-n Dinar. Sau, altfel formulat, la ce poţi gândi în Dinar când norii plumburii preschimbă ziua în ceva indecis, cenuşiu precum întreaga viermuială a omenirii de după cădere?

– Frecăm menta, asta facem! – conchise domnul plutonier-major Onici, răspunzând unei idei sugerate de coniac. Ar trebui să întreprindem ceva, nu să stăm ca proştii!…

– Ce să mai întreprindem? – întrebă Caius, cu o undă de scepticism în glas.

– De pildă, am putea institui taxa de ciumeg.

– E gata instituită – observai.

– Mda, la modul general, însă eu propuneam s-o percepem noi. Avem şi spate, taică-meu a absolvit Conservatorul, iar tu eşti din neam de conţi…

– Pe linie maternă – spusei. După tată, aş fi mai mult ceea ce se cheamă un mujik. În plus, mai e şi Caius. El ce calităţi ar avea?

– El vine cu noi! – rezolvă domnul Onici problema.

– Aşa da!

Cum hotărârăm la unison să încasăm taxa de ciumeg de la fraieri, Sandu mai aduse un rând de coniac, spre a începe cu bine noul mod de viaţă. În principiu, doream să iniţiem un soi de neo-haiducie:

– Luăm de la manelişti şi le dăm melomanilor autentici! – propuse plutonierul.

– Sau – completai – de la rapidişti şi susţinem profesorii de Istorie.

– Dar, n-or fi şi profi de Istorie rapidişti? – obiectă Caius.

– Poate, da’ ălora nu le dăm!

.

Recomandări: Beţivul de cuvinte, Carmen, Cristi Milla, Dana Pătrănoiu, Dispecer, Gabi123, Gând licitat, Imagini, Link-Ping, Paporniţa cu vorbe, Rokssana, Schtiel, Shayna, SupravieţuitorTanya, Teo Negură, Theodora Marinescu, Verovers.

Anunțuri