Chiar dacă nu era 1 octombrie şi cu atât mai puţin 1 ianuarie, domnul plutonier-major Onici simţi că lui i s-a mărit deja, în pofida unei creşteri economice nesemnificative pe semestrul al II-lea. Ca de fiecare dată în împrejurări similare, o abordă pe Natalia:

– Cu cât mai e?

– Zece lei… – răspunse femeia.

– Ei, zece lei! – se minună plutonierul. Păi, eu sunt bugetar, mi-au tăiat 25%… Şapte lei cincizeci…

După negocieri destul de dure, Natalia admise că trebuie să manifeste puţină solidaritate, astfel că se învoiră cu opt lei, dispărând pentru o vreme. Domnul plutonier reveni cam după un ceas.

– Rezolvat? – întrebă Raul.

– Mda…

– Cu opt?

– Draci! Nu i-am dat nimic, ba i-am mai tras şi-o amendă, că nu-şi plăteşte impozitele către Stat! Nu mai putem tolera niciun fel de populism!

– Atunci – ne mirarăm noi – de ce-ai mai negociat atâta?

– Păi, nu putem ignora dialogul cu cetăţeanul! Şi… abuzat, şi cu banii luaţi, măcar de puţină conversaţie să aibă şi el parte…

Se pare că Natalia plăti o amendă usturătoare, căci avurăm de băut toată ziua. Spre seară, conştiinţa începu să ne roadă, şoptindu-ne că producem mai puţin decât consumăm. Dar, Natalia nu se mai arătă, ca să o mai amendăm o dată, iar lui Aurel este ştiut că n-ai ce să-i iei, astfel că bugetul se dezechilibră, urmând a-l remedia în semestrele următoare.

.

Recomandări: Androxa, Gabi123, Gând licitat, Imagini, Lecturi recenzate, Mirela Pete, Paporniţa cu vorbe, Rokssana, Se-cret, Shayna, Teo Negură, Theodora Marinescu.