Foto: Alex Mazilu

.

Mirel socoti mai potrivit să ne-o spună chiar el, decât să aflăm ştirea de pe la alţii.

– Marieta m-a părăsit! – ne destăinui, ca răspuns la întrebarea şablonardă „ce mai e nou?”.

– Dumnezeu s-o odihnească – murmurarăm cu toţii.

– Nu în sensul ăsta! – protestă bărbatul. A plecat cu unu’…

În gând, cu toţii ne-am zis că, în acest caz, poate nu odihna ar fi de imediată lipsă. Domnul plutonier-major Onici, după o vreme, îşi exprimă câteva nedumeriri:

– Acum, că ea a plecat, ar cam fi de înţeles pentru oricine-l cunoaşte pe Mirel. Însă, o ştiţi şi pe ea! Mă gândesc la bărbatul ăla cu care s-a dus… Cât – Doamne, iartă-mă! – de disperat poţi să fii ca să te încurci cu Marieta? Sigur, nu zic, era estetică la privit, dar, când s-o cunoşti mai bine, are mâinile alea tot timpul umede, de zici că-ţi umblă pe spinare toate soiurile de batracieni!…

– Aşa-i! – aprobă şi Raul. Nici nu le are umede în mod constant, ci în fiecare moment parcă ar fi altă jivină, e când rece, când lipicioasă, când cleioasă, când jilavă… cred că, dacă aş fi avut cu ea mai mult decât o simplă aventură, dezvoltam un întreg vocabular doar ca să-i descriu mâinile…

– Parcă numai mâinile! – îşi aminti şi Caius. Şi buzele, zici că-s din cretă, decât s-o săruţi e de preferat să-ţi sugi proteza dentară!

Depănând astfel amintiri, pigmentate cu aprecieri, îl consolarăm cu totul pe Mirel, acesta conştientizând că nu pierduse mare lucru.

Recomandări: Androxa, Beţivul de cuvinte, Cristi Milla, Dana PătrănoiuDispecer, Gabi123, Imagini, Paporniţa cu vorbe, Rokssana, Shayna, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Anunțuri