Senină, dar răcoroasă totuşi, ziua păru să fi început bine. Ajunserăm cu toţii în Dinar devreme şi totul decurse armonios până pe la al doilea coniac, când Caius observă o anomalie prin ferestruică:

– Aurel mănâncă porumb fiert!

Cu toţii ne înghesuirăm să privim, nevenindu-ne a crede.

– Aşa-i! – admise domnul plutonier-major Onici. Uite şi cum îl ţine, e clar că-i porumb!…

– Poate – căută Raul o soluţie – e totuşi langoş, da-l ţine el ca tontul…

– Nu e! – interveni şi Teodosie. Hai, că ar putea ţine langoşul ca un nătărău, da’ uitaţi-vă şi cum muşcă: înfige dinţii de patru-cinci ori, abia apoi mestecă. Cu un langoş nu poţi face aşa…

Ceva mai târziu, Aurel intră în local ca să ne salute.

– Ce mâncai acolo? – îl întrebă plutonierul.

– Ce să mănânc? Un langoş…

– Zău? Şi-acum, langoşii, în loc să păteze cu ulei, lasă pe cămaşă resturi de porumb fiert? De unde-ai avut porumbul?

Aurel încercă o vreme să ne ducă cu vorba, dar în final trebui să mărturisească tot ce s-a petrecut şi cum, odihnindu-se lângă o clădire, a fost confundat cu un cerşetor şi-a primit, de la o femeie, o hârtie de cinci lei.

Cum în tot răul este şi-un bine, îi cerurăm pedelistului restul de doi lei, apoi ne veni ideea să-l avertizăm pe părintele Ilarie ca nu cumva, pe la parastase, să primească Aurel altceva decât langoşi. Adevărat, la pomeni nu se aduc langoşi niciodată.

.

Recomandări: Amalgammax, Androxa, Cristi Milla, Dana Pătrănoiu, Gabi123, Lecturi recenzate, Paporniţa cu vorbe, Rokssana, Se-cretShayna, Supravieţuitor, Tanya, Teo Negură, Theodora Marinescu, Tu1074, Zalmoxys.

Anunțuri