Dorind să se bucure de ultimele zile de vară, pedelistul Aurel ieşi în parcul central şi porni hai-hui pe alei. Când, către monumentul Eroilor, îi ieşi în cale un balaur spăimântător care, deşi nu scotea flăcări pe gură, avea o răsuflare ce te făcea să-ţi doreşti mai degrabă arsura focului, atât de greţos mirosea! Balaurul avea chef să se bată, astfel că flăcăul nostru nu avu de ales şi trebui să se prindă în luptă.

La început, Aurel surprinse fiara şi-i aplică câţiva pumni peste bot şi-un picior în coaste, dar mai apoi începu să obosească, iar setea să-l chinuie. Văzând o mică vietate fâlfâind din aripi, Aurel îşi zise: „Ce pasăre o fi asta, graur, ciocănitoare, vrabie, codobatură sau bufniţă?” Cum nu prea-i plăcuse şcoala, visând să devină ospătar ori tinichigiu, Aurel îşi dădu seama că degeaba-şi stoarce creierii, abordând pasărea în mod generic:

– Te rog, păsărică, du-te până la cişmea, ia în cioc nişte apă vie şi toarn-o peste mine, să-ţi arăt cum se face!

Finalul rugăminţii se dorea a fi o promisiune a noi fapte de vitejie în faţa balaurului, însă pasărea înţelese greşit întreaga aserţiune:

– Aşadar, mă faci păsărică, îmi spui s-o iau la cioc şi zici că mi-o tragi, găozarule? Aşa să vorbeşti tu cu mă-ta!

– N-nu! – bâigui Aurel. Te rog… zburătoareo…

Acum, pasărea se înfurie peste măsură:

– Da’ paraşută nu mă faci? Sau ţigancă împuţită? Află că tu eşti un împuţit!

Adevărat, Aurel prinsese un miros rău, din pricina efortului depus, dar era exagerat să-l numeşti împuţit, mulţi biografi de-ai săi socotind că pasărea i-a spus astfel din dorinţa de a se răzbuna, socotindu-se ofensată.

Cert este că eroul nu primi niciun strop de apă şi, puterile scăzându-i treptat, o cam încasă de la balaur, plecând din parc destul de ciufulit şi fără verighetă.

.

Au asistat la luptă, amuzându-se: Cristi Milla, Gabi123, Haicăsepoate, Imagini, Mirela Pete, Paporniţa cu vorbe, Rokssana, Schtiel, Shayna, Tanya, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Anunțuri