Copiii chicoteau amuzaţi, căci era prima oară când levitau. Singur Viorel stătea posomorât şi, oricât se concentra, nu se ridica nici cât un fir de păr de la duşumea. Curând, îl observă şi doamna Damian.
– Viorel! Tu de ce nu levitezi?
– Nu pot! – răspunse băiatul.
Cum gras nu era, deşi n-ar fi fost nici acesta un impediment, doamna se gândi că poate face pe nebunul.
– Ei, nu poţi! Doar v-am explicat cum se face…
– Încerc, da’ nu merge!…
Convinsă că, în loc să fie atent la explicaţii, Viorel se gândise la naiba ştie ce, doamna Damian îl examină. Băiatul, aşa cum o afirmase, reţinuse teoria. Totuşi, când să o aplice, ioc levitaţie!
– Ai un şase, că ai mai zis ceva, totuşi… – mormăi doamna. O să levitezi tu când mi-oi vedea eu ceafa!… – adăugă femeia, mai mult pentru sine.
Băiatului îi păru de neînţeles expresia. „Adică, ce vrea să spună? Nu-şi vede oricine ceafa oricând doreşte? Că eu zăresc orice-mi propun, nu doar ceafa…”
Prudent, copilul îşi păstră sieşi aceste observaţii, socotind că-i bun şi-un şase, de vreme ce este notă de trecere.
.
Recomandări: Cristi Milla, Dana Pătrănoiu, Gabi123, Paporniţa cu vorbe, Rokssana.
Comentarii recente