Văzută de la distanţa potrivită, desfăşurarea evenimentelor a fost spectaculoasă. Trăit totul chiar de aici, putea părea atroce, însă a trecut destul de repede, ca o ploaie de vară. Trâmbiţele au sunat, chiar dacă e doar un fel de a vorbi, căci nu s-a cântat Monteverdi ori Mouret, ci era doar sentimentul  unei muzici mai presus de lume în cei ce se înnoiau.

– Tare nu m-aş scula! – îşi zise Emil, ca într-o mahmureală.

Din 2016 zăcea în ţărână şi, într-un fel, se obişnuise să fie separat de trup, dacă mai puteau fi numite astfel fărâmele de oase. Alţii-şi păstraseră măcar osemintele în bună stare, deşi-au stat îngropaţi sute sau mii de ani. „E de la solul mlăştinos” – gândi Emil, socotind apoi cum s-ar putea sustrage rânduielii generale şi să rămână aşa.

După cei patru ani de canal, trecerea la o altă stare o privi oarecum ca pe o izbăvire. Existenţa îi devenise ca un vis, chiar dacă unul bântuit de vedenii înspăimântătoare. „Cel puţin, am scăpat de suferinţa fizică!” – se consolă.

Şi, iată, perspectiva învierii în trup nou îl tulbura. „De vreme ce gândesc toate astea, înseamnă că nu mă pot izola după cum mi-aş dori. Uite, cei mai mulţi s-au sculat deja! Poate la mine durează ceva în plus fiindcă m-au aruncat în râpă şi m-am degradat peste măsură…”

Cum ar fi fost, simţi că se recompune. Era un sentiment asemănător celui din penitenciar când, la cinci dimineaţa, se dădea deşteptarea pe secţie, după un somn ce trecuse precum o clipă.

– Hai, Emil, hai! Mişcă-te odată, că doar n-ai venit să faci burta mare-n veşnicie! – tună un arhanghel, însă proaspătului înviat i se păru că e glasul plutonierului Roşculeţ.

.

Recomandări: Gabi123, Gabriela Savitsky, ImaginiLili, Rokssana, Schtiel, Shayna, Tanya, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Anunțuri