Ca într-un vis, îmi amintesc doar de chipul înceţoşat al doctorului Stoicănescu privindu-mă cu îngrijorare.

– Are nevoie urgentă de perfuzie! – mai auzii pogorându-se dintr-o altă lume.

Poate-am exagerat cu exerciţiile ascetice, impunându-mi ca, vreme de o săptămână, să mănânc doar vegetale şi să beau apă, cufundat în studiu. Dacă trei zile a mers totul aproape bine, spre seara celei de-a patra a trebuit să fiu transportat la urgenţă. Din fericire, de gardă era Stoicănescu, prieten de-al meu, care-mi cunoaşte simptomatologia.

Îmi revenii în salon, în sunetele Cvartelului de coarde nr. 2 de Alexandr Porfirievici Borodin. Medicul discuta şoptit cu o asistentă.

– Cum de ţi-a dat prin minte să-i dai apă cu sare şi glucoză? Puteai să-l omori!

– Da’ – se apără asistenta –, aşa le pun la toţi!…

– Şi, pentru tine, domnul Vania intră la categoria toţi? Dumnealui este un caz aparte, se trage din familia vieneză von Glünicke! Acum ce i-ai dat?

– Coniac Martell, cum aţi spus. Însă, n-are nici CAS-ul plătit…

– Auzi, tu de CAS să-i întrebi pe ţigani, nu pe domnul Vania! N-ai tu grija costurilor!

Deşi coniacul începu să-mi lucreze prin vene, doctorul păru în continuare îngrijorat.

– Are probleme de respiraţie!

– Îi pun masca de oxigen? – se auzi din nou asistenta.

– Pe aia pune-ţi-o ţie! Lui îi pregăteşti tutun Golden Gate strong şi-i dai prin mască un fum la 38 de secunde!

Curând, semnele mele vitale reveniră aproape de normal, unele chiar depăşind această limită, deşi muzicienii începură să cânte Şostakovici.

Asistenta se dovedi încă o dată a fi lipsită de experienţă:

– Ce facem, o chem pe Marieta?

– Draci, Marieta! Am sunat-o eu pe Nastasia Filipovna, trebuie să pice… Tu du-te după caviar!

Curând aş fi putut fi externat, căci îmi revenisem cu desăvârşire, însă am preferat să prelungesc tratamentul încă vreo câteva zile.

.

Recomandări: Gabi123, Paporniţa cu vorbe, Shayna, Supravieţuitor, Tu1074.

Anunțuri