Viorel se trezi cu un pasaj de operă în minte, pasaj cu o structură foarte complicată. „E ceva monumental, ar merge de final” – îi trecu prin mintea încă înceţoşată.

Curând, îşi aprinse ţigareta şi se adună. Îşi zise că precis era o combinaţie din lucrări audiate, că el oricum nu are nici cele mai vagi noţiuni de contrapunct şi că, la urma urmei, nici chiar notele nu le cunoaşte. Apoi, ceea ce poate emoţiona în vis e foarte posibil să fie simplă prostie, dacă chiar ai reţine ceva şi-ai fi capabil să reconstitui cele năzărite mai apoi, pe trezie.

Nici nu apucă să inhaleze câteva fumuri şi-şi repetă că toate pe lumea asta sunt fleacuri, aşa că se îmbrăcă şi o porni, ca şi-n alte dăţi, către cimitir. Tatăl său era plecat de aproape douăzeci de ani într-o lume mai bună şi, cumva, mergând până acolo pregusta din fericirea viitoare, când se va fi sustras ternului şi coruperii.

Peste vară nu prea făcuse drumul, căci la câmpie până şi nopţile-s îmbâcsite, copleşind orice fior eshatologic. Dar, Septembrie apropiindu-se de sfârşit, oarecari miresme tot îi mai aminteau de copilărie, când betoanele încă nu alungaseră orice parfum iar gângăniile se destrăbălau în ambrozia grădinilor.

O toană-l mână, de data aceasta, şi către mormântul Lucreţiei. Oarecum, se simţea răspunzător de plecarea prematură a femeii. Aflată în vizită la Viorel, acum câţiva ani, îi veni brusc chef de ceva dulce. Nepregătit, improviză şi-i oferi gălbenuş de ou frecat cu zahăr. Lucreţia, însă, ar fi râvnit la o amandină. Greu de crezut că se va fi supărat într-atât din asta, aşa ca să plece după doar câteva zile, însă gândul că va fi contribuit şi el îi revenea uneori lui Viorel.

„Măcar atât ar trebui, să aibă omul în casă o murătură, un coniac bun, o ţigară de foi, în caz că-l loveşte cheful! Da’, cu ăştia, mai degrabă afli că a crescut CAS-ul ori că au mai tăiat nu ştiu ce!… Şi, chiar de-ai avea una-alta, de unde să-ţi dea prin minte să te pregăteşti taman cu amandine?…”

Bucata muzicală din vis îi reveni şi-i păru acum că recunoaşte pasaje din Flautul fermecat. Nu era tocmai ceva coerent, însă tare simţea că muzica îl invită cu insistenţă într-o toamnă fără de sfârşit.

.

Recomandări: Bogdan Onin, Gabi123, Gabriela Savitsky, Lili, Paporniţa cu vorbe, Shayna, Teo Negură.

Anunțuri