Comisarul Tudose deveni îngândurat. Dacă era aproape o certitudine că decesul victimei survenise, rămâneau multe alte întrebări fără răspuns. Cine? Când? De ce dracu?

„Acum, cu restructurările astea, taman un caz cu autor necunoscut îmi lipsea!”

Ministerul de Interne părea a avea o singură politică: cum să dea afară un număr cât mai mare de angajaţi, poliţistul părând a fi devenit un adaos nu neapărat necesar. În vreme ce foştii salariaţi se cufundau în alcoolism, ajutându-se de salariile compensatorii, cei încă aflaţi în sistem se apucau de băut, spunându-şi că-i tot aia şi că o viaţă are omul. Adevărat, ei mai primeau şi şpăgi, în vreme ce pentru cei deja disponibilizaţi şpăgile erau mai rare, căci trebuia să blufeze ca să mai capete câte ceva de la şuţii care-i credeau încă în activitate.

– Este o sticlă de coniac în frigider! – vesti Virgil. Pun în pahare?

– Pune! – acceptă comisarul. Agent Simona, bei şi tu?

– Nu, mulţumesc!

După ce că-şi petrecea toată ziua cu nişte bădărani beţi aproape permanent, Simona mai trebuia şi să fie politicoasă! Privi cu regret cadavrul, dorindu-şi ca, printr-un miracol, să fie – în locul femeii – comisarul care-i năclăia zilele, determinând-o să vină la serviciu în silă.

După ce sorbi din coniac, Tudose păru să vadă lucrurile mai clar:

– Dacă a lăsat băutura, e clar că mobilul n-a fost jaful!

– Poate avea bani… – propuse Simona.

Comisarul o privi scurt, cu înţelesul „eşti o proastă!”, apoi continuă:

– Nimeni nu lasă o sticlă de Martell… Posibil să fi fost doar o răbufnire nervoasă, l-o fi tocat la cap pe bietul om. Doar ştim cum sunt femeile! Dar, atunci ar fi trebuit să aibă faţa tumefiată. Întâi le pocneşti pe putorile astea, abia după ce ai obosit dai cu cuţitul…

Ca să nu mai audă toate grosolăniile, Simona porni către bucătărie.

– Fă şi-o cafea! – îi strigă Virgil. Măcar atât să ajuţi şi tu… – adăugă în surdină.

– Recapitulând, avem victima, o femeie în jurul vârstei de patruzeci de ani…

– Treizeci şi opt – completă Virgil, căci se găsiseră actele femeii.

– Mă rog… Prezentând o plagă înjunghiată în zona dorsală… Ştii la ce mă gândesc?

– Nu.

– Dacă a fost sinucidere? Nu pare nici scenă de gelozie, nici poceală la nervi, nici omor în scop de jaf…

– Dar, nu-i greu să-ţi înfigi cuţitul în spate?

– Asta rămâne să aflăm. Dar, să termine întâi Simona cafeaua aia…

.

Recomandări: CarmenColţu’ cu muzică, Cristi MillaMirela Pete, Nea CostacheRokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Teo Negură.

Anunțuri