– Uite că ne-a venit şi rezolvarea cazului! – exclamă Virgil, introducându-l pe Aurel în apartament după ce-i prinse ceafa ca într-o menghină.

Purtat ca un pisoi, vizitatorul nu avu de ales altceva decât să se supună, fiind şi năucit de vederea a trei străini.

– Da’ eu o căutam pe… – murmură nou venitul.

– Lasă, că ştim pe cine căutai! – îl întrerupse Tudose. Iată unul căruia conştiinţa nu-i dă pace, şi-a venit să se asigure că-i totul în ordine, că nu e sânge pe pereţi, că nu i-a căzut vreun fir de păr ca să-i luăm ADN-ul, că a şters atent amprentele… Nu? Şi, dacă nu eram noi să punem capăt jocului, te tot întorceai aici până intra doamna-n putrefacţie… Tot aşa a fost unu’, Rodion Romanovici Raskolnikov… Ai auzit de el, Simona?

– Nu.

„Nici nu mă aşteptam” – păru a spune privirea comisarului, apoi reveni la caz:

– Ăstuia dă-i o amendă, pentru intrare prin efracţie!

– Dar, am sunat! – protestă Aurel.

– Ai sunat ca să te asiguri că-i totul în regulă, dar plănuiai să forţezi uşa… Ce ai în pungă?

Oaspetele alese să golească punga, punând pe măsuţă o sticlă de coniac Martell.

– Oooo! – salutară binecunoscuta siluetă cei doi comisari, în vreme ce Simona rămase inexpresivă. Aşadar, tu erai ăla care tot aducea Martell! Mă rog, asta s-ar putea să-ţi mai şteargă unele păcate… De ce ai sânge pe mâini?

Deşi întrebarea era doar una retorică, suspectul începu să explice:

– Am găsit o tarabă cu tir. Dacă nimereai opt figuri în ordine, primeai o sticlă de şampanie. M-am apucat să trag, şi-am luat o sticlă. Pe scurt, am câştigat trei sticle, după aia nu m-a mai lăsat să trag. Am pornit către staţia Râul Doamnei, când văd că se apropie 105. O iau la fugă şi dau s-o scurtez traversând spaţiul verde… Acolo, o sârmă trasă şi m-am împiedicat! S-au dus dracului cele trei sticle, aşa că am luat de jos un Martell, să nu vin cu mâna goală…

– Virgil, ai reţinut? Se găseşte Martell şi-aici, nu mai trebuie să mergem până la Mall. Sincer – reveni la anchetat -, mi-a plăcut povestea cu tirul. Întotdeauna, când sunt agitaţi, oamenii caută căi de defulare. Unii trag şuturi în castanele de pe carosabil, alţii sparg borcane de-un zid, alţii merg la tarabele de tir… În final, însă, toţi se întorc la locul faptei! De ce-ai omorât-o?

– Pe cine?

– Păi, tu câţi ai omorât, de întrebi pe cine? Pe proprietară!

Virgil merse la femeia înjunghiată şi-o arată printr-un gest al mâinii.

– Nu-i ea! – spuse Aurel.

– Cum, nu-i ea? – explodă Tudose. Da’ ce, e de gen neutru? Că doar nu-i coleg

Deşi nu înţelese aluzia, anchetatul continuă:

– Nu e proprietara, aici stă Lavinia Brătulescu…

Cei trei poliţişti rămaseră încurcaţi. Lui Virgil îi mai veni şi gândul că un asasin nu prea are motive să cumpere coniac atunci când revine la locul faptei. „Dar, asasinii sunt multă vreme ca într-o febră, acţionează iraţional. Bine, cel puţin, că avem ce bea!” – îşi zise, apoi îşi aprinse o ţigaretă.

Cazul părea să se încâlcească din nou.

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Lili, Mirela Pete, Răzvan Cătălin Rinder, Tu1074.

Anunțuri