Noaptea frumoasă de sfârşit de Octombrie mă îndemnă să ies la benzinărie să mă-mbăt. Aici, avui surpriza să-l întâlnesc pe preşedinte gata beat.

– Cine, ei? – tocmai perora. Nu se văd cine sunt? Merkel, o vacă! Berlusconi, un obsedat sexual! Sarkozy, un bufon! Preşedintele Olandei, Vincent van Gullit ăla, nici nu mai vorbesc! Pe când eu… sunt…

– Beat – completai, deoarece făcuse o pauză. Ce bei?

– Las’că am aici, du-te doar să ceri un pahar!…

Intuiţia îmi şopti să cer un pahar de coniac şi nu mă înşelai. Naiba ştie de unde, preşedintele avea o sticlă de coniac Chateau de Fontainebleau din 1811. Cum îmi părea rău s-o împărţim, mai intrai în prăvălie să-i iau şi lui o poşircă, să nu stea pe uscat.

– Cum e? – mă întrebă.

Era divin, astfel că răspunsei:

– Nu-i cine ştie ce. Tot mai bune sunt băuturile proaspete! Când s-a făcut ciudăţenia asta, nu era nici bunică-mea născută, că ea-i din 1898. E aproape ceva pervers să bei un lichid mai vârstnic decât cinci generaţii normale la un loc!…

Discutarăm tot felul de subiecte, despre fotbal, femei, Levantul, sensul vieţii… Spre ziuă, preşedintele opină că viaţa e un căcat, şi-i dădui dreptate: „Când ţie ţi-am luat băutură tip Whisky, e firesc s-o vezi aşa! Eu, cu Fontainbleu, am o viziune mai optimistă…”

– Uite la aia! – mă atenţionă, indicându-mi cu privirea unde a reperat ceva.

– Arată-mi cu ochiul drept – îi cerui să fie mai precis.

– La aia! – se corectă.

Era o fufă ca toate fufele, semn că însoţitorul băuse destul.

La despărţire, îl avertizai:

– Fii atent, să nu te duci la Majestatea Sa!

– De ce?

– Fiindcă eşti pişat pe pantaloni şi, în general, arăţi ca scos dintr-un closet!

– Fleacuri! Astăzi am, oricum, treabă cu Barosso…

– Aşa, da, cu Barosso merge! – îl încurajai, pornind apoi spre casă cu restul de coniac.

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Gabi123, Lili, Mirela Pete, Shayna, Supravieţuitor, Teo Negură.