Scufiţa Roşie nu era numele fetei, dar aşa i se spunea din pricina vestimentaţiei. Dacă numele copilei era incert, o certitudine este că-şi vizita bunica cu regularitate, cu toate că aceasta vieţuia taman în inima unui codru virgin, scăpat ca prin minune de agresiunile drujbelor.
Într-o dimineaţă de octombrie, fetiţa porni să-şi vadă bunica, după obicei, dar fu surprinsă când o zări înlăcrimată:
– Bunico, de ce ai ochii aşa de umezi, de parcă ai fi analist politic?
– Ne-a mărit CAS-ul! – oftă femeia.
– Păi, tu oricum foloseşti leacuri băbeşti! Ce treabă ai cu asigurările de sănătate?
– Tocmai, că n-am! Dar, ne diminuează pensia, indiferent că apelăm la sistemul de sănătate sau nu!
– Dar, bunico, tu ai trăit toată viaţa în pădure! Nu ai nici pensie, nici CNP şi, în general, nu figurezi nicăieri!… Iarăşi a trecut lupul pe-aici şi te-a tocat la cap cu politica! Nu ai înţeles care-i strategia lui? Îţi bagă tot felul de aiureli în cap, dar nu urmăreşte decât ca, în timpul ăsta, să bea!
– Nu vine doar pentru asta – spuse bunica -, dar tu eşti mică, încă nu înţelegi…