Toate indiciile conduceau către Bruxelles, comisarii Tudose şi Virgil fiind nevoiţi să facă deplasarea.
– De unde începem? – întrebă Virgil.
– De obicei, încep din Grande Place, apoi le iau la rând – încercă să-l dumirească mai experimentatul Tudose, deşi colegul nu înţelegea încă dedesubturile acţiunii.
Era o după-amiază rece de noiembrie. Dintr-o dugheană, un parfum îmbietor, sugerând căldură şi confort, îl ademeni pe Virgil.
– Uite, ciocolată! – strigă, cu intenţia de a-şi sensibiliza colegul.
– Mda… N-am bătut, însă, atâta drum ca să ne pierdem vremea cu ciocolată. În Bruxelles, altceva e definitoriu.
– Ce anume?
– Berea!
– Dar, şi pe bloguri se scrie acum despre ciocolată, e un fel de leapşă…
– Păi, mergem la berărie şi acolo te gândeşti ce să scrii pe blog – rezolvă Tudose. La cincizeci de euro diurnă, n-o să stricăm banii pe fleacuri!
– Dar, mai am opt sute la mine, din şpăgi.
– Eu ce zic? Cu ce mai avem din şpăgi, numai bine punem de-un chefuleţ…
– Însă, dacă nu încerc ciocolata, cum voi putea scrie ceva veridic?
– Procedezi ca la ultimul caz! N-a fost veridic cum l-am îmbulinat pe Ionescu, făcând din el un asasin în serie? Başca, ne-am mai ales şi cu concediul ăsta-n Belgia…
– Aşa-i! – trebui să recunoască Virgil.
Oricum, găsiră la El Greco bere Chimay cu o uşoară aromă de ciocolată, astfel că inspiraţia veni aproape de la sine, Virgil evitând astfel să scrie un text cu duzina de cuvinte date, rezumându-se la ciocolată.
.
Recomandări: Ciocolata cu piper, Carmen, Cita, Clipe de Cluj, Cristian Gheorghe, Gabi123, Grig, Lili, Mirela Pete, Rokssana, Stropi de suflet, Theodora Marinescu.
Comentarii recente