Toate indiciile conduceau către Bruxelles, comisarii Tudose şi Virgil fiind nevoiţi să facă deplasarea.

– De unde începem? – întrebă Virgil.

– De obicei, încep din Grande Place, apoi le iau la rând – încercă să-l dumirească mai experimentatul Tudose, deşi colegul nu înţelegea încă dedesubturile acţiunii.

Era o după-amiază rece de noiembrie. Dintr-o dugheană, un parfum îmbietor, sugerând căldură şi confort, îl ademeni pe Virgil.

– Uite, ciocolată! – strigă, cu intenţia de a-şi sensibiliza colegul.

– Mda… N-am bătut, însă, atâta drum ca să ne pierdem vremea cu ciocolată. În Bruxelles, altceva e definitoriu.

– Ce anume?

– Berea!

– Dar, şi pe bloguri se scrie acum despre ciocolată, e un fel de leapşă…

– Păi, mergem la berărie şi acolo te gândeşti ce să scrii pe blog – rezolvă Tudose. La cincizeci de euro diurnă, n-o să stricăm banii pe fleacuri!

– Dar, mai am opt sute la mine, din şpăgi.

– Eu ce zic? Cu ce mai avem din şpăgi, numai bine punem de-un chefuleţ…

– Însă, dacă nu încerc ciocolata, cum voi putea scrie ceva veridic?

– Procedezi ca la ultimul caz! N-a fost veridic cum l-am îmbulinat pe Ionescu, făcând din el un asasin în serie? Başca, ne-am mai ales şi cu concediul ăsta-n Belgia…

– Aşa-i! – trebui să recunoască Virgil.

Oricum, găsiră la El Greco bere Chimay cu o uşoară aromă de ciocolată, astfel că inspiraţia veni aproape de la sine, Virgil evitând astfel să scrie un text cu duzina de cuvinte date, rezumându-se la ciocolată.

.

Recomandări: Ciocolata cu piper, Carmen, Cita, Clipe de Cluj, Cristian Gheorghe, Gabi123, Grig, Lili, Mirela Pete, Rokssana, Stropi de suflet, Theodora Marinescu.

Anunțuri