Romandria

Viaţa mea ar fi putut s-o ia pe tobogan, dacă nu apărea figura providenţială a agentului Tudose. Era o dimineaţă de noiembrie când am părăsit Sabres, într-o stare de trezie incertă. Cu alte cuvinte, eram beat mangă, lucru justificat de cele două sticle de coniac consumate.

Deşi până acasă aş fi avut de parcurs doar vreo două sute de metri, mă cuprinse lenea şi luai o maşină. Văzându-mă la volan, mi-am zis că-i păcat să merg doar cât o aruncătură de praştie, şi demarai către Bucureşti, cu scopul de-a mai bea ceva.

Tocmai se lumina de ziuă când am ajuns în Filiaşi, localitate în care toată buna mea reputaţie se putea aneantiza, deoarece am lovit un domn tocmai pe trecerea de pietoni. Curând, de autoturism se apropie chipul luminos al agentului Tudose.

– Bună dimineaţa! Mă numesc agent Tudose Virgil, de la Poliţia rutieră Dolj. Ce-aţi consumat?

– Coniac Martell – răspunsei, iar agentul înghiţi în sec.

– Vechi?

– De opt ani.

– Mult?

– Circa două sticle. Da’ i-am mai dat şi cu bere…

– De când şofaţi?

– De pe la trei dimineaţa…

– Nu, întrebam de când aveţi permis…

– Păi, n-am permis.

Agentul păru uşor descumpănit.

– Sunteţi proprietarul autoturismului?

– Pe moment, da.

– Şi cine vi l-a dat, ştiind că nu aveţi permis şi văzându-vă în stare avansată de ebrietate?

– Nu m-a văzut. De fapt, nici nu cred că ştie că i-am luat maşina. Era în apropiere de restaurant…

– Aşadar, autoturismul este furat?

– Evident!

– Vă cunoşteaţi cu victima?

– Care victimă? Domnul de pe zebră?

– Da.

– Nu, de unde să-l ştiu?

– Păi, dumnealui e preşedintele filialei locale a pd-l, e destul de cunoscut… Dacă era de-al nostru, de la USL, ar fi trebuit să vă reţin! Dar, chiar şi aşa… Dumneavoastră păreţi a nu prea respecta legile.

– Nu prea, asta-i adevărat! – confirmai.

– De ce nu respectaţi Legea?

– Fiindcă sunt un om corupt. Fac şi evaziune fiscală…

– Daaa? Păi, şi eu sunt corupt! Nu eram, da’ ne-au tăiat 25% şi sporurile…

– Firesc! – aprobai. Atunci, cu o mie de euro, puteţi întocmi raport că persoana s-a aruncat înaintea autoturismului?

– Păi, nu prea s-a aruncat! Ce-i drept, nici nu s-a asigurat…

– Două mii?

– Trei! Şi bem împreună un Martell la benzinărie.

– Dar, victima… mai respiră? – îmi adusei aminte.

– Deocamdată. Da’ până vin ăia de la SMURD, slabe speranţe! Mai face şi părintele Ilarie un ban cinstit…

Urmă o şuetă nostimă, chiar dacă idealul meu în viaţă nu este să beau în Filiaşi. De atunci, l-am revăzut pe Tudose în câteva rânduri, şi de fiecare dată mi-am arătat recunoştinţa cinstindu-l cu un păhăruţ.

.

Recomandări: Coolnewz, Gabi123, Gabriela Savitsky, Rokssana.

La ţel

Cum azi e fără cuvinte, putem să ne culcăm la loc…

.

Recomandări: Aurora Georgescu, Colţul cu muzică, Dana Pătrănoiu, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Lili, Mirela Pete, Rokssana, Shayna, Supravieţuitor, Teo Negură, Theodora Marinescu.

Ceramica neagră de Marginea

Cand ajungi in Marginea, pe drumul ce vine dinspre Rădăuți, ești întâmpinat de voie bună, de oameni harnici și săritori. Vecinii dinspre vest, se mândresc cu una dintre perlele arhitecturale ale strămoșilor noștri, Mănăstirea Sucevița. Chiar dacă între cele două localități nu există nici măcar 100 de metri, mărginenii s-au obișnuit cu miile de călători care le calcă pragul în căutare de frumos. Atunci când sunt întrebați de mănăstirile din Marginea sătenii le răspund acestora că ei nu au mănăstiri celebre, dar au o ceramică unicat, vestită în întreaga lume.

Dacă turistul obosit alege să se oprească în Marginea, va constata cu surprindere că nu există decât puține pensiuni sau hoteluri în localitate, dar acest lucru va trece curând în adâncul uitării atunci când va vedea că orice mărginean va fi extrem de bucuros să-l primească ca oaspete. Ceramica de Marginea este absolut senzațională, iar acest lucru va fi pentru orice musafir al satului un adevăr incontestabil. Chiar dacă turistul va fi cazat în Marginea sau în multitudinea de pensiuni din Sucevița el va putea să facă o excusie de o zi pentru a vedea minunile naturale reprezentate de Pietrele Muierii. Totodată, iubitorii naturii vor găsi multe și neasemuite frumuseți în inima obcinelor Bucovinei, acolo unde Marginea are un statut special.

Dacă la început, Marginea și-a luat numele de la așezarea sa la poalele pădurii, astăzi Marginea reprezinta inima unui comerț activ datorat ceramicii sale. Astăzi, mărginenii reprezintă un motiv de mândrie pentru orice bucovinean.

Turistul trebuie să știe că în afară de centrul satului unde comerțul cu ceramică este în floare, mai există multe familii de olari, și, ca de obicei, poveștile, amintirile și tradițiile pe care le dau bunicii nepoților lor sunt niște nestemate ce merită aflate. Călătorul trebuie să caute, să aibă răbdare, să discute cu bătrânii și va constata că pe măsură ce trece timpul ca cele mai minunate lucruri se află în sufletele și mințile mărginenilor.

Dacă astăzi orășenii fug de stresul și aglomerația vieții de acasă, ei pot găsi în mijlocul Bucovinei o hrană naturală și sănătoasă atât pentru suflet cât și pentru corp. A ajunge la Marginea este extrem de ușor șiaceasta  este o oprire obligatorie pentru oricine vine să viziteze Bucovina.

În Marginea au poposit toţi voievozii Moldovei, după cum o dovedesc unele toponime, deşi înscrisurile, atât de rare la români, îi menţionează doar pe Movileşti, ba chiar şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au poposit şi în Marginea, în anul 1612, când au fost strămutate, de la Suceava, la Suceviţa, de către mitropolitul Anastasie Crimca, de frica unei noi invazii cazace, dar tot aici au poposit şi oştiri vrăjmaşe, ba polone sau cazace (în 1610, 1615, 1695 ), ba ruseşti (în 1711, 1915 şi 1944 ).

În Marginea s-a născut, în 1784, şi s-a săvârşit, în 1816, legendarul haiduc Ioan Darie, spânzurat, pe Dealul Edrei, din capătul imaşului satului, pe urmele lui păşind, ca luptător împotriva bolşevismului, ultimul „haiduc modern al Bucovinei”, Vladimir Macoviciuc, ucis la Vicovul de Jos, în 7 iulie 1947.

Prin Marginea a trecut, în 1808 şi 1810, ca însoţitor al arhiducilor Ludovic şi, respectiv, Rainer, pictorul silezian Franz Jaschke, primul acuarelist care a pictat în Bucovina, inclusiv o mărgineancă.

Prin Marginea a trecut, în 1817, când a vizitat Bucovina, împăratul Francisc I, iar tragicul prinţ austriac de coroană Rudolf, victimă misterioasă a viitoarei tragedii de la Mayerling, a trecut prin Marginea sâmbătă şi duminică, 9 iulie şi, respectiv, 10 iulie 1887.

De-a lungul anilor ultimelor decenii, datorită atelierului celebrei ceramici negre de tip Kutty, au poposit în Marginea mii de oameni, turişti şi iubitori de artă de pe toate continentele pământului. Au sosit ca oaspeţi şefi de state, personalităţi culturale, înalţi prelaţi, care au privit cu admiraţie minunile executate în atelierele de ceramică de aici.