Viaţa mea ar fi putut s-o ia pe tobogan, dacă nu apărea figura providenţială a agentului Tudose. Era o dimineaţă de noiembrie când am părăsit Sabres, într-o stare de trezie incertă. Cu alte cuvinte, eram beat mangă, lucru justificat de cele două sticle de coniac consumate.

Deşi până acasă aş fi avut de parcurs doar vreo două sute de metri, mă cuprinse lenea şi luai o maşină. Văzându-mă la volan, mi-am zis că-i păcat să merg doar cât o aruncătură de praştie, şi demarai către Bucureşti, cu scopul de-a mai bea ceva.

Tocmai se lumina de ziuă când am ajuns în Filiaşi, localitate în care toată buna mea reputaţie se putea aneantiza, deoarece am lovit un domn tocmai pe trecerea de pietoni. Curând, de autoturism se apropie chipul luminos al agentului Tudose.

– Bună dimineaţa! Mă numesc agent Tudose Virgil, de la Poliţia rutieră Dolj. Ce-aţi consumat?

– Coniac Martell – răspunsei, iar agentul înghiţi în sec.

– Vechi?

– De opt ani.

– Mult?

– Circa două sticle. Da’ i-am mai dat şi cu bere…

– De când şofaţi?

– De pe la trei dimineaţa…

– Nu, întrebam de când aveţi permis…

– Păi, n-am permis.

Agentul păru uşor descumpănit.

– Sunteţi proprietarul autoturismului?

– Pe moment, da.

– Şi cine vi l-a dat, ştiind că nu aveţi permis şi văzându-vă în stare avansată de ebrietate?

– Nu m-a văzut. De fapt, nici nu cred că ştie că i-am luat maşina. Era în apropiere de restaurant…

– Aşadar, autoturismul este furat?

– Evident!

– Vă cunoşteaţi cu victima?

– Care victimă? Domnul de pe zebră?

– Da.

– Nu, de unde să-l ştiu?

– Păi, dumnealui e preşedintele filialei locale a pd-l, e destul de cunoscut… Dacă era de-al nostru, de la USL, ar fi trebuit să vă reţin! Dar, chiar şi aşa… Dumneavoastră păreţi a nu prea respecta legile.

– Nu prea, asta-i adevărat! – confirmai.

– De ce nu respectaţi Legea?

– Fiindcă sunt un om corupt. Fac şi evaziune fiscală…

– Daaa? Păi, şi eu sunt corupt! Nu eram, da’ ne-au tăiat 25% şi sporurile…

– Firesc! – aprobai. Atunci, cu o mie de euro, puteţi întocmi raport că persoana s-a aruncat înaintea autoturismului?

– Păi, nu prea s-a aruncat! Ce-i drept, nici nu s-a asigurat…

– Două mii?

– Trei! Şi bem împreună un Martell la benzinărie.

– Dar, victima… mai respiră? – îmi adusei aminte.

– Deocamdată. Da’ până vin ăia de la SMURD, slabe speranţe! Mai face şi părintele Ilarie un ban cinstit…

Urmă o şuetă nostimă, chiar dacă idealul meu în viaţă nu este să beau în Filiaşi. De atunci, l-am revăzut pe Tudose în câteva rânduri, şi de fiecare dată mi-am arătat recunoştinţa cinstindu-l cu un păhăruţ.

.

Recomandări: Coolnewz, Gabi123, Gabriela SavitskyRokssana.

Anunțuri