Foto: Mircea pescaru’

.

Deoarece s-a interzis fumatul în trenuri, mă plictiseam. Singură perspectiva unui drum tern îmi rânjea hâd. Aveam la mine o sticlă de coniac şi-o carte, însă mi-aş fi dorit o călătorie mai interesantă. Mă concentrai asupra colegei de compartiment. Bust generos, mâini relativ îngrijite şi pantaloni dintr-o stofă modestă. „Asta e, n-am de ales!” – îmi spusei, scotocindu-mi mintea după o replică cât de cât interesantă.

– De unde sunteţi de loc? – găsii soluţia.

– Din Dăbuleni – răspunse jovial, semn că am ales bine prima întrebare.

Cum despre Dăbuleni nu ştiu aproape nimic, decât că e undeva prin Dolj, continuai ezitant:

– Dăbuleni-Dolj?

„Să vadă că ştiu…”

– Nu, Dăbuleni-Ontario – glumi fata.

„Dacă întreb câţi locuitori are localitatea, arăt că-s neinformat. S-o dau pe vreme, e vetust!” – îmi trecu fulgerător prin minte, apoi îmi amintii de lubeniţe. Riscai:

– Şi nu-mi arăţi şi mie lubeniţele?

Tânăra chicoti, semn că probabil m-a înţeles greşit, apoi acceptă să mi le-arate, însă numai puţin.

Restul călătoriei nu m-am mai plictisit chiar în aşa hal cum estimasem iniţial că o voi face, iar în Craiova m-am temut să nu mai vină în compartiment şi alţi călători.

.

Recomandări: Lecturi recenzate, Paul G. Sandu, Rokssana, Theodora Marinescu.