Începusem să scriu un text magistral. Era ceva ce n-au reuşit Cehov, Gogol, Cervantes ori Caragiale, şi asta nu pentru că n-ar fi încercat. Cu fin umor şi sarcasm, exploram vremurile româneşti pe care le străbatem, fără a lipsi notele de-un dramatism dens, adresate cititorului atent.

– Mamăă! Când o s-o postez şi pe asta, o să priceapă şi Cărtărescu de ce iubeşte el femeile, iar ele, în schimb, mă iubesc pe mine… Sigur, vorbesc despre cele care mai şi lecturează ceva! Alealalte, de fapt, nici nu-s femei, sunt simple posesoare…

– Lasă-l încolo pe Cărtărescu! – mă întrerupse Nataşa. E miercuri, nu citeşte nimeni, astăzi toţi se uită după poze. N-are rost să scrii! Mai bine, pune o poză cu mine…

„Aşa-i, e miercuri!” – îmi amintii.

– Dar, de ce să pun cu tine poza? Cu tine-au mai fost, de ce n-aş pune o poză de-a mea?

– Păi, am presupus că vrei şi trafic! – explică pisica.

– Mda… Dar, am apucat să-i pun titlul. I-am zis Text magistral. Să nu schimb şi să-i zic Poză magistrală?

– Lasă aşa, n-auzi că nu citeşte nimeni? Oamenii intră, văd că-s eu, lasă comentarii mai mult sau mai puţin inspirate, îţi dau o tonă de pinguri, unele pe articole din septembrie, tu-mi dai Whiskas şi suntem cu toţii mulţumiţi!

Mă conformai în cele din urmă, zicându-mi că-i tot aia. De altfel, textul meu magistral era, la o analiză mai atentă, pură prostie.

.

Recomandări: Clipe de Cluj, Daurel, Dumitru Agachi, Gabriela Elena, Lili, Mirela Pete, Rokssana, Theodora Marinescu.

Anunțuri