Chiar dacă stăpâneşti peste un ducat, nu poţi fi numit duce cu adevărat până nu tocmeşti, la curte, un trubadur. Aceasta a intuit-o şi Charles, care-l luă pe lângă sine pe Gui. Neprovocat, Gui era un tip taciturn, astfel că ducele trebuia să-l îndemne:
– Ce stai? Editează fraze!
– Tata taie lemne… – improviza trubadurul.
– Întâi, că asta-i propoziţie, puteam s-o editez şi eu. Apoi, vreau fraze puse pe stihuri! – se arătă ducele Charles a fi fin cunoscător.
Nemaiputând s-o dea cotită, Gui se forţa:
De curând, agale
roibul mă purta;
cer senin era,
şi-naintea mea
tata – într-o vale –
lemnele tăia.
Ducele făcea doar un gest a lehamite din mână, blestemând în gând obiceiul de-a lua trubaduri pe lângă tine, ca şi cum n-ai putea trăi mult mai bine fără să-i asculţi editându-şi frazele. „Dar, fără trubadur, este prinţi care nici nu vrea să vorbeşte cu tine!” – îşi mai zise, împăcându-se oarecum cu starea de lucruri.
.
Recomandări: Ela Roseni, Nea Costache, Popa Ţeapă.
Comentarii recente