Cum vremea se înmuiase, vreo cincizeci de entuziaşti găsirăm de cuviinţă să prăznuim  Crăciunul pe stil nou, urmând să recidivăm peste două săptămâni. Demult nu mai fusese aşa înghesuială în Dinar, astfel că Sandu fu nevoit să ne organizeze:

– În primul rând, ţin să vă spun tuturor „bine aţi venit!” şi să vă doresc Sărbători fericite! Dar, dat fiind faptul că sunteţi numeroşi şi că există un singur closet, propun dintru început să raţionalizăm accesul în cabină, implementând metoda pariziană…

– Şi care-i aia? – se interesă Caius.

– Fiind de presupus că, apucându-vă de băutură, aceasta vă va face să urinaţi des, şi dat fiind numărul mare al mesenilor, fiecare va trebui să nu depăşească cincisprezece secunde la o micţionare…

– Păi, franţujii aşa rapid se pişă? – se miră domnul plutonier-major Onici.

– Nu ştiu, şi nu atât la francezi mă refer, ci la conaţionalii noştri care au votat la Paris, reuşind să se încadreze într-un interval de timp similar…

– Dar, pe ăia i-a organizat domnul Bakonski… – încercă Marcel să obiecteze.

– Iar aici, vă voi organiza eu… – găsi Sandu o soluţie.

– Bun, dar ăla-i vot! – interveni şi Teodosie. Aici, însă, până te deschei, până faci, până o scuturi, pui la loc, închei şliţul, te speli pe mâini…

– Chiuveta e oricum defectă! – preciză Sandu. Vă puteţi spăla în salon, cu apă minerală, timp în care alt mesean va profita de cele cincisprezece secunde. Nu sunt absurd, dar timpul afectat este suficient. Gândiţi-vă că nu trebuie să completaţi declaraţia pe proprie răspundere, să semnaţi pe listă, să votaţi, să introduceţi buletinul în urnă, să returnaţi ştampila…

– Asta-i drept! – admiserăm noi, luând tacit decizia să urinăm la copac.

.

Recomandări: Androxa, Gabriela ElenaImagini, Manole, Nicu Scutaru, Schtiel, Theodora Marinescu.

Anunțuri