A cincea seară

 

 

Dacă Şerban uitase ce anume îşi propusese la început cu Ştefania, ţinurăm minte noi, obişnuiţii Dinarului, astfel că interlopul îşi alese partea cea bună din viaţă, lăcomindu-se doar la poveşti. Adevărat, îi plăcea să impună subiectul, ca să se simtă important, detaliu care pe noi nu ne deranja, atât timp cât se îngrijea şi de consumaţie. Treptat, cam de prin a doua seară, ne obrăznicirăm, spunându-i lui Sandu să treacă şi consumaţia noastră de peste zi tot în nota de plată a nefericitului proxenet.

– Azi aş vrea o poveste mai violentă, însă şi educativă, totodată – ceru el în a cincea seară.

– Mă voi strădui – se angajă fiica viceprimarului.

După ce se drese cu un bourbon, Ştefania începu să zică:

 .

Povestea cu femeia căsăpită, cu cele trei mere şi cu arabul Hasan

Oricine a trecut vreodată pe strada Glad simte că întreg cadrul îndeamnă la crimă. Dacă, totuşi, până de curând nu s-a săvârşit niciun asasinat, aceasta nu contrazice observaţia cea dintâi, ci demască mai ales lipsa de sensibilitate a celor ce-au trecut pe stradă, decenii în şir. Cu precădere toamna, un poet ar fi observat cum prin descărnate tufe în grădini se rotesc fuioare veştede de ceaţă. Însă pe acolo nu prea erau poeţi, aşa că trecătorii se îmbătau de liniştea stranie, momiţi de imaginea neclară a unor griuri ce se prefigurau în depărtare.

Personajul nostru, pe care nu-l vom numi, mergea pe strada Glad fără a gândi prea mult, ba chiar îi scăpă cu totul specificul morbid al străzii. Era atent doar la numere, căci nu mai fusese la Amalia, ci aceasta-i zise că-l aşteaptă şi-i dădu adresa într-un local, cu două zile în urmă. „Vedem ce-o ieşi” – îşi zise bărbatul, având grijă să-şi aranjeze părul şi cravata.

Întâlnirea decurse iniţial bine, căci femeia se pregătise cu băutură din belşug, dar mai apoi Amalia păru aproape total absorbită de-a trimite sms-uri. Bărbatul, întâi, se enervă, cum ar fi făcut-o aproape oricine, de-abia mai apoi dându-şi seama de avantajul conferit de străduţa liniştită.

„Ce-ar fi s-o căsăpesc? E cu totul improbabil să se audă ceva şi, la cât pare locul de pustiu, nici nu cred s-o găsească cineva în următoarele săptămâni…”  Fire deloc contemplativă, bărbatul merse la bucătărie.

– Unde ai cuţitele? – întrebă după o vreme.

– Caută, că-s pe-acolo! – răspunse Amalia, care tocmai primise un mesaj.

Deşi iritat, personajul găsi în cele din urmă o armă potrivită taman unde ar fi fost de aşteptat să stea vailingurile. „Nici măcar gospodină nu-i!” – îşi mai zise.

În următoarele minute, femeia încetă de-a mai trimite sms-uri, iar oaspetele său îşi spunea: „Ia te uită, săvârşesc un omor deosebit de grav!” Încă îi aplica victimei lovituri de cuţit în vreme ce-i trecu o altă idee: „Ce-ar fi să devin un criminal în serie, inspirând viitoare seriale de televiziune? Dar, pe azi cred că-mi ajunge…”

După ce se spălă, necunoscutul părăsi locuinţa ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

În pofida aparentei pustietăţi, o vecină descoperi cadavrul după doar câteva ceasuri, la faţa locului deplasându-se un echipaj de la Criminalistică, format din comisarii Virgil şi Tudose şi agentul Simona.

– Faci o cafea? – îi zise Tudose subalternei, după ce văzu că băutura, deşi multă, nu-i de cine ştie ce calitate.

În vreme ce femeia merse la bucătărie, Virgil oftă:

– Asta e, bem votcă!

– Ce să-i faci? – zise colegul. Nu-i de mirare că a ucis-o cu cruzime…

– Cu bestialitate! – fu Virgil de altă părere, în vreme ce Tudose accentuase calitatea îndoielnică a băuturii.

Cei doi nu se puseră de acord, când la uşă apăru un individ cu alură de străin. Cel mai probabil, era chiar asasinul, revenit la locul faptei, aşa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri de omor. Imobilizat, nou venitul declară că se numeşte Hasan şi naiba mai ştie cum. Cetăţean sirian, spuse că venise în vizită la Amalia.

– De ce-ai vrut s-o vizitezi? – întrebă Tudose cu asprime.

– Vrut să mut la ea – răspunse suspectul.

În urma verificării, rezultă că Hasan avea la el o pungă cu trei mere.

– Păi, cu trei mere nu se duce nimeni la mutut, nici măcar cu soţia! – observă Virgil. Cel mai probabil, ai vrut să revezi locul faptei. Ori, ţi-ai amintit că, luat cu evenimentele, ai uitat să-ţi satisfaci pornirile bestiale, gândindu-te să profanezi cadavrul… Sau, erai nemulţumit că nu ţi-ai lăsat marca. Fiecare asasin îşi lasă ca un fel de semnătură. Unii pun lângă victimă o garoafă, alţii lasă un desen pe perete făcut cu sângele victimei… Tu, desigur, te visai asasinul cu mărul. Şi, la o primă privire, pare că mai plănuiseşi două asasinate oribile pe ziua de azi…

Cum Hasan nu prea deprinse limba locului, pricepu doar frânturi neclare din toată această expunere, confirmând sau infirmând la întâmplare.

– Vrut spus ceva la ea! – zise într-un târziu.

– Iar eu vrut spus ceva la tine – i-o reteză Tudose. Pe ăştia care merg la femei doar cu trei mere-n pungă, eu i-aş împuşca preventiv!

Pe scurt, Hasan fu judecat şi condamnat la douăzeci de ani de închisoare, în vreme ce necunoscutul de la începutul istorisirii deveni un criminal în serie. Deşi-i cunosc identitatea, prefer să nu spun nimic, pentru a nu influenţa ancheta în desfăşurare. Oricum, socotesc că aerul aparte al străzii Glad a fost declanşatorul şirului de omoruri abominabile, deşi mulţi opinează că este o simplă întâmplare şi că declicul se putea petrece oriunde.

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Daurel, Gabriela Elena, Manole, Rokssana, Shayna, Teo Negură, Theodora Marinescu, Tu1074.

Anunțuri