Foto: Pressalert  

.

3.

 

 

– Şi-am rămas doar nouă… – glumi Vasile, după ce trupul neînsufleţit al Robertei fu mutat, cu destul efort, în camera organizaţiei de tineret.

– Nu-i tocmai comic, ar putea fi un asasinat! – îl atenţionă Traian.

– Ce asasinat? Deja suferi de teoria conspiraţiei! Doar eram toţi de faţă, pe lumină…

– Poate-a fost iradiată – îşi dădu cu presupusul Daniel. Nu are nimeni un contor Geiger?

– Pe-al meu l-am uitat acasă, pe pian… – îl luă Sebastian în zeflemea.

– Hai să fim serioşi! – interveni din nou Vasile. Ar lipsi tocmai mobilul crimei! În definitiv, era doar omul cu numărul trei în Stat, şi asta mai mult teoretic, căci, dintre noi toţi, era cea mai fraieră şi-o ţineam doar de vitrină…

Mimica celor mai mulţi părea să aprobe această logică, dar Elena avu obiecţii:

– Poate că nu poziţia în Stat era problema, ci aceea din ZeList! Ca bloggeri, trebuie să recunoaşteţi că venea imediat după mine. Eu sunt pe 63, iar Roberta era pe 90. Ceilalţi, abia dacă apucaţi paginile 6-12…

– Scârţ, bloguri! – pufni Emil. Cine crezi că urmăreşte fleacurile astea?

– Cine? Mulţi, presupun, de vreme ce văd că v-aţi cam îngălbenit toţi… Daniel e aproape oranj!

Cum toţi îl priviră insistent, Daniel simţi că năduşeşte.

– Eu sunt om de ştiinţă, n-avea cum! Nici veninul de cobră nu acţionează aşa rapid. Să presupunem că ar fi ingerat otravă. Într-un om cu corpolenţa ei, cel mai puternic venin ar acţiona cu o viteză de cel mult 43 de kilometri pe oră, aşa că ar mai fi apucat şi Boboteaza!…

– Mda, la Trabant s-ar potrivi calculul… – remarcă Sebastian. Cu condiţia să aibă şi-un şofer începător.

– Atunci, dacă te pretinzi nevinovat, de ce transpiri aşa? – îl încolţi Elena. Şi de ce cauţi mereu să deturnezi discuţia? Că cobra, că contoru’ Geiger, că cazul Dativ e de gen neutru…

Strâns cu uşa, ba având şi simţământul că-i sunt citite gândurile, Daniel avu un moment de iluminare. „E limpede, asta trebuie să fi fost!” – îşi spuse, dar nu mai apucă să le comunice şi celorlalţi ce anume descoperise. Ca fulgerat, căzu fără suflare.

Văzându-l mutat lângă Roberta, Sulfina nu-şi putu reprima o mică răutate:

– De când îşi dorea el să rămână singur cu ea!

– Poate de aia s-a şi dus, n-a putut suporta despărţirea… – comentă Vasile.

Singur Traian rămase îngândurat. După o vreme, îşi spuse gândul:

– Lichiorul de mentă! Asta au băut amândoi înainte de-a ne părăsi atât de intempestiv!

Intempestiv! – sublinie Sebastian. De unde ştii vorba asta?

– De pe bloguri, de unde dracu ai vrea s-o ştiu?

Fiind în doliu, Emil fu ales drept cel mai potrivit ca să golească în closet restul de lichior de mentă. Cum zăbovea, Anca merse după el, socotind probabil că o aşteaptă. O aştepta, într-adevăr, însă într-o postură care-o făcu să dea un ţipăt. Colegul zăcea căzut în genunchi, în vreme ce capul i se blocase în pisoar.

– Ăsta, în loc să golească sticla, o fi înţeles că trebuie să bea pe ascuns – spuse Traian.

– Şi-aşa ai vrut să scapi de el – remarcă Elena.

– Mda, însă nu în felul ăsta. Ce-i drept, e bine şi-aşa! Deşi, dacă mai cărăm mulţi, fac febră musculară…

– Îl ducem noi! – se oferi Sebastian.

Deşi i se părea nedrept să care şi partea altuia, Vasile murmură:

– Şi-am rămas doar şapte…

.

Recomandări: Colţul cu muzică, Ela Roseni, Gabi123, Imagini, Lilli, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Teo Negură.

Anunțuri