Foto: Reţete în imagini

.

4.

 

 

Monica, Anca şi Sulfina o sfârşiră aproape în acelaşi timp, prezentând aceleaşi simptome în prealabil: năduşeală abundentă şi pigmentarea oranj a epidermei. Traian, Vasile şi Sebastian se trântiră în scaune, descumpăniţi.

– Acum, ce faceţi mutrele astea? – se îmbufnă Elena. Doar e Revelionul!

– Ţie-ţi vine uşor să vorbeşti! – o dojeni Traian. Dar, noi am cărat şase trupuri…

– Cinci! – îl corectă Vasile. Unii au cărat doar cinci.

– Mă rog… Da’ doamna, în timpul ăsta, a stat liniştită la masă…

– Am tocuri! – găsi doamna o scuză.

– Puteai să te descalţi! – interveni Sebastian.

Iritată, Elena se mulţumi să pufnească, apoi îşi puse o salată de boeuf, câteva chiftele şi-un pahar de vin alb.

– Oricum, deja este evident că cineva ne vânează, unul câte unul! – concluzionă Traian, care fusese primul ce se gândise la această posibilitate.

– Aş! Atâta le-a fost lor dat de la Dumnezeu să trăiască! – îl contrazise Vasile.

– Pe tine, oricum, se pare că te apără Sfântul Vasile, că azi e ziua lui – glumi Sebastian, dar un fior îl străbătu, la gândul că el n-are nicio protecţie. „Sebastian al meu, dacă o fi aşa vreun sfânt, nici nu ştiu în ce zi e!”

– Şi-acum, ce facem? – insistă Elena. Stăm ca momâile? Că doar nu ne-am adunat pentru parastas! Haideţi la dans!

Rupţi de oboseală, bărbaţii nu aveau niciun chef să se ridice de la masă.

– Să ne mai revenim… – gemu Traian. Dansează singură.

– Cum să dansez singură?

– La bară – îi sugeră Vasile, rânjind.

Femeia răspunse prin gestica întregului trup ceva de genul: „Porcule!”, apoi merse să danseze. Tocmai începuse Whatever you want, piesă pe care o ştia de pe blogul lui Teo Negură.

– Uite şi la asta cum se zgâlţâie! – mormăi Traian.

– Păi, asta ştie şi ea să facă! – îl îngână Vasile. Să-şi scuture cărnurile şi să sufle-n fluier. E binedispusă acum, că a rămas singură în guvern…

Traian îl privi sever cu ochiul drept, în vreme ce stângul scruta în zări indefinibile. „Dacă mie-mi sunt îngăduite unele observaţii, tu cine dracu te crezi ca să-ţi dai cu părerea?” – părea să spună.

– Hopaa! Se pare că iar avem oră de sport! – întrerupse Sebastian duelul privirilor.

Într-adevăr, Elena se prăbuşi în mijlocul sălii, având aceeaşi culoare oranj a feţei.

– Asta cel puţin optzeci de kile avea! – gâfâi Vasile. De fapt, le mai are încă…

Traian nu mai răspunse nimic, căci îl durea spatele.

Reveniţi în salon, bărbaţii tăcură o vreme. Pe când Traian şi Sebastian se gândeau la naiba ştie ce, Vasile-şi muşca limba, ca să nu-şi arate bucuria în mod prea evident.

– A fost un ministru competent! – spuse Traian într-un târziu.

– Tot ce se poate – răspunse Vasile. Acum, toate doamnele s-au dus, putem s-o continuăm ruseşte…

– Era fain dacă aveam la noi un pachet de cărţi – adăugă Sebastian.

– Mehr licht! – zise Traian.

– Ce vrea ăsta? – întrebă Vasile nedumerit.

– E o spusă a lui Goethe… – răspunse Sebastian.

– Hă, hă, hă! – mai adăugă Traian, apoi căzu mort.

– Aşa, da! – aprobă Sebastian. Ce mehr licht? Hă, hă, hă e de nasul tău! Nici nu mă aşteptam de la bou s-o mierlească altfel decât cu niscai onomatopee.

– A crăpat derbedeul? – dori Vasile să se asigure.

– În chip iremediabil!

– Dar, e cenuşiu, ăilalţi erau portocalii…

– Păi, ăsta demult n-a mai fost portocaliu, doar se folosea de proşti! Îl cărăm?

– Mai lasă-l! Îmi place să-l văd aşa! Mamăăă! Dacă ar şti poporul, ar trage-un chef de chef! Oricum, află ei zilele astea…

– Acum chiar că aş bea o şampanie! Merită! Că nici n-am desfăcut şampania, cum au tot murit ăştia…

Din nefericire pentru Sebastian, fu ultima cupă de şampanie a vieţii sale. Vasile rămase singur, tocmai când se lumina de ziuă. În sediu intră tanti Reli, femeia de serviciu.

– La mulţi ani, domnu’ Vasile! – rosti femeia radios. Da’ ce-i cu dumneavoastră, nu v-au plăcut chiftelele?

.

Recomandări: Carmen, Cristi Milla, Daurel, Dispecer, Gabriela Elena, Kadia, Michaela, Theodora Marinescu.