Niciunul dintre cei patru nu mai prinsese o astfel de iarnă, însă toţi vădiră spirit de anticipaţie şi intrară în birt înainte de-a porni ninsorile. Beciul ticsit cu coniacuri vechi şi vinuri nobile garanta, asemenea unui adăpost antiatomic, traversarea liniştită a oricărei urgii.

– Totuşi, îmi fac griji cu proviziile! – spuse părintele Ilarie. Oricât ar fi de frig, parcă homarul nu-i la fel dacă nu-i proaspăt pescuit…

Primarul Simion, doctorul Tudose şi domnul Onici, şeful de post, fură de acord, socotind însă că atâta tribut pot şi ei să aducă iernii. Camelia, în schimb, ridică din umeri, gândind cel mai probabil: „Lua-v-ar  naiba pe toţi, cu fiţele voastre!” –  şi rostind apoi cu glas:

– Vă mai aduc ceva?

Armagnacul vechi de-un secol făcu să treacă primele şapte zile ca un vis, apoi uşa se deschise brusc şi un ochelarist cu părul tuns periuţă intră, roşu în obraji.

– Eram sigur că, în loc să luaţi măsuri de deszăpezire, staţi şi beţi! – zise acela, în loc de salut.

– Domnul?… – întrebă primarul.

– Mihai Răzvan Ungureanu. Premierul Mihai Răzvan Ungureanu.

– Ilarie – se recomandă şi preotul. Aristocratul Ilarie…

Domnul Onici, însă, păru a se gândi la altceva:

– Futu-i! Ne-a prins zăpada cu boc, şi-acum e ăsta! În timp ce noi înjuram pedeleul, bucureştenii au făcut revoluţie…

Premierul ar fi avut multe de zis, însă-i venea greu să-şi ordoneze ideile. Izbuti, într-un târziu, o tiradă:

– Este inadmisibil ca militarii să deszăpezească, iar voi să staţi la căldură!…

– Păi, unde-ai vrea să bem, în iglu? – se minună medicul Tudose.

– Să nu beţi! – se răţoi ochelaristul.

– Mă rog… – făcu părintele, conciliant. Stai dumneata fără să respiri, şi-atunci poate luăm şi noi o pauză la băutură.

Camelia tocmai urcă cu o sticlă de Pierre Chabanneau 1842 (an foarte bun!) şi, văzând oaspetele, întrebă:

– Cu ce să vă servesc?

– Dă-i un Monopol – interveni primarul. Din partea casei…

– Nu putem plăti lenea la nesfârşit! – continuă intrusul.

– Păi, nu la nesfârşit – conveni primarul Simion. Mai vreo lună, până se-mprimăvărează şi te dăm jos. Altceva vroiam, însă, să aflăm, că aici n-avem nici difuzor… Ce-au făcut cu băsescu, l-au împuşcat?

– Nu.

– Păcat! – observară cei patru convivi.

Socotind – îndreptăţit – că pierde vremea, premierul îşi sorbi Monopolul şi dădu să plece.

– Auzi! – îl strigă părintele Ilarie. Ceva ajutoare nu ne-ai adus?

.

Recomandări: Anacondele, Gabriela Raza, Gabriela Savitsky, Imagini, Lili, Mirela Pete, Schtiel.