Niciodată nu mă ascultase prefectul cu atâta atenţie. Iniţial, totuşi, păru plictisit când începui să-i relatez cum, în ajun, m-am întâlnit cu Igor şi-am decis, ca mânaţi de-un hazard, să mergem la Reghina. Domnul Mitică pe dată ne puse L’Elisir d’Amore de Donizetti, apoi, inspiraţi şi de muzică, cerurăm un munte de caviar şi câteva sticle de Laffite 1895. Zăbovirăm până către ziuă.

Ieşiţi în uliţă, tăria coniacului vechi ne determină ca, asemenea unor cazaci vrednici ce suntem, să ne trântim într-un morman de zăpadă, loc în care petrecurăm următoarele ceasuri. Când ne-am ridicat, zăpada se topise, aburi groşi ridicându-se din asfalt. Eu chiar transpirasem puţin la tâmple.

– Păi, şi ăia şaize’ş’patru sau optzeci cum au murit? – mă întrerupse prefectul.

– N-or fi băut ce trebuie – opinai.

Pe dată, prefectul îl sună pe premier, informându-l asupra cazului nostru.

– …şi, măcar că au stat ceasuri bune în zăpadă, sunt amândoi bine, sănătoşi, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră! – îşi încheie expunerea.

Premierul păru nu doar interesat, însă decise să informeze şi populaţia, recomandând ca, pe timp de iarnă geroasă, toţi cei care doresc să doarmă-n uliţă să consume în prealabil caviar şi coniac vechi.

– Da’ nu costă mult? – mai dori primul ministru să afle.

– Ba costă ceva, însă nu-i cazul să te tocmeşti când e viaţa ta în joc! – îi sugerai prefectului să răspundă.

.

Recomandări: Dana Pătrănoiu, Fewstuff, Gabi123, Gabriela Raza, Gabriela Savitsky, Imagini, Lili, Mirela Pete, Schtiel.

Anunțuri