Foto: Anca

.

Pe atunci nu se prea obişnuia să pui anunţuri la poartă, cum ar fi: Atenţie, câine rău! De furat, fireşte că se fura, aceasta fiind o constantă în istoria omenirii, însă, pornindu-se de la ideea că cei mai mulţi sunt analfabeţi, nu avea rost să-ţi atenţionezi semenii într-un limbaj oricum inaccesibil celor mai mulţi. Cea mai simplă era calea empirică: intrai în ograda omului şi te lămureai acolo ce fel de câine are.

În acele timpuri de demult, trăia într-un târg un om foarte bogat. Dar, nedorind acela să fie lătrat în toiul nopţii, îşi luă pentru paza grădinii şi-a angaralelor un pisoi năzdrăvan şi, măcar că nu se obişnuia, aşa cum deja am amintit, puse şi anunţ pe poartă: Această proprietate este patrulată şi păzită de pisoiul năzdrăvan.

Aurel deprinse slovele atât cât să înţeleagă literă de literă, însă-i venea greu să dea apoi un sens literelor descifrate. De regulă, se bucura să recunoască litera a, cu aceasta începând numele său. Deşi în anunţ erau şase de a, venit la furat, nu mai avu curiozitatea să lectureze, sărind direct gardul. Dincolo, însă, îl aştepta pisoiul.

– De ce ai ignorat anunţul? N-ai văzut că aici păzesc eu? – întrebă felina.

– Care anunţ? – se miră Aurel, fiind posibil să nici nu fi văzut inscripţia.

– Cel de pe poartă. Oricum, e tardiv să mai discutăm despre asta. Ai venit la furat?

– Mda… – îngăimă Aurel.

Nu prea-i venea să recunoască, dar socoti că un pisoi nu are cum să-l împiedice. Anunţul, însă, l-ar fi atenţionat că pisoiul este năzdrăvan.

– Îţi plac morcovii? – continuă pisoiul şirul întrebărilor.

– Aşa şi-aşa…

– Ăsta-ţi place?

Aurel nu văzu niciun morcov, însă îl simţi înfipt exact acolo unde se putea înfige mai bine. Ca să nu iasă prea uşor, fusese şi crestat în prealabil cu un briceguţ.

– Cu ce-aş mai putea să te ajut? Ouă de struţ vrei?

– Vreau! – se lăcomi furul. Dar, nu acolo! – se corectă ulterior, însă prea târziu.

– Păi, unde le-ai fi vrut, în talpă? Acum, zic că ar merge şi-un castravete de seră.

Aurel nu văzuse niciodată castraveţi de seră, însă avea să afle cum sunt aceia.

– Ţi-am mai făcut şi un cadou surpriză – îi spuse motănaşul.

– Ce surpriză?

– O să vezi…

Musafirul nepoftit se scărpină a pagubă în cap şi se simţi neted şi lucios ca o lubeniţă de Dăbuleni. Gândi să plece, dar ouăle ca de struţ îl împiedicară să mai sară gardul.

– Îţi deschid eu poarta – făcu pisoiul, amabil.

Deşi folclorul păstră unele remarci ale contemporanilor asupra lui Aurel, după întâlnirea acestuia cu pisoiul năzdrăvan, prea multe nu se mai ştiu despre el, totul cufundându-se în legendă, basm ori mit.

.

Recomandări: Anacondele, DaurelGabi, Gabriela ElenaGaby, Gabriela Savitsky, Ifim, Imagini, Lili, Melami, Mirela Pete,  RokssanaSchtiel, Sorin.

Anunțuri