Se povesteşte că era odată într-o cetate un om care avea un fiu. Ce anume i-a recomandat spre a fi reţinuţi în memoria colectivă nu am putea preciza, însă, cu toate acestea, povestea lor este una pilduitoare, putându-ne folosi de ea într-o oarecare măsură, de o vom asculta cu discernământul necesar.

Cică băiatul acelui om îl tot trimise pe taică-său să i-o ceară de nevastă pe mezina craiului. Omul îl luă, la început, ba că mâine, ba că poimâine, ba că de ce şi-ar da craiul fata după unul fără niciun căpătâi, dar flăcăul o ţinu pe-a sa, astfel că bătrânul cedă.

„Cine ştie, poate am noroc şi porunceşte craiul să fiu împuşcat…” – îşi spuse, făcându-şi curaj.

Craiul îl primi şi, mai mult, se arătă în toane bune.

– Zici că să i-o dau pe fiică-mea? Ce-i drept, vremea ar cam fi. Totuşi, cum l-ai descrie pe flăcău, în câteva cuvinte?…

– Este un porc – mărturisi tatăl, cu sinceritate.

Craiul căzu pe gânduri, jucându-se din reflex cu cravata violetă. „O fi vreun prinţ fermecat” – gândi, amintindu-şi de unele basme aflate în circulaţie.

– Merge-n patru labe? – dori să afle.

– Numai când e beat – lămuri bătrânul. Ziceam că-i porc în alt sens. De pildă, la filarmonică mănâncă seminţe, şi-i un pierde-vară ignorant şi plin de tupeu!

„Simpatic!” – decise craiul, apoi zise cu glas:

– Spune-i că, de mi-o face o autostradă, poate că i-oi da fata.

Dându-i apoi bătrânului câteva pungi cu galbeni, pentru cheltuielile inerente, îl expedie, mai spunând că băiatul are trei zile la dispoziţie.

Flăcăul primi veştile odată cu pungile, apoi se apucă de lucru, dând câteva telefoane. Peste trei zile, se afla la palat.

– Eu autostrada am făcut-o, e vremea să-mi cam dai fata! – spuse plin de mulţumire.

Craiul făcu semn servitorilor să pună sub flăcău un ziar, ca să nu murdărească mocheta, apoi privi pe fereastră.

– Păi, nu văd nicio autostradă!

– Nu-i aici, e între Turda şi Gilău – zise flăcăul. Acolo mi s-a părut a fi cel mai potrivit…

– Mda – mormăi craiul. Păi, din banii rămaşi, ai putea s-o faci mai departe…

– Care bani rămaşi? – se minună flăcăul.

– Păi, cu cât ţi-am trimis, norvegienii făceau o autostradă de la Oslo la Harstad şi le mai şi rămânea!

– Posibil – admise tânărul. Dar, eu n-am făcut şoseaua în Norvegia, ci la noi, aşa că n-a rămas nimic, ci ar mai trebui…

– Cu cine ai lucrat autostrada?

– Şoseaua? Cu firma bătrânului.

Craiul oftă, apoi îşi aminti de ce zise tatăl băiatului:

– Mi s-a atras atenţia că eşti un porc.

– Ei, porc! Poate, doar aşa… metaforic vorbind.

Una peste alta, craiul gândi că-i mai bine să-l aibă pe băiat în familie, întrezărind şi frumoase calităţi ale acestuia. Nunta se făcu, iar mezina îl plăcu pe tânăr, doar că-i cerea cam des să se spele.

.

Recomandări: Carmen, Daurel, Iulia Radu, Lili.