Era oarecând în Balcani un băiat pe care-l chema Ionică. Iar acesta adeseori îşi spunea: „Visează, suflete al meu, că de altceva tot nu eşti în stare!” Şi, într-adevăr, nimeni n-ar fi sărit ca să spună despre Ionică lucruri cu mult diferite decât le socotea chiar băiatul despre sine. „Ăstuia i-o fi dat mumă-sa fiertură de mac, că tare-i adormit!” – îşi mai zicea câte-o femeie. Cât despre bărbaţi, ne sfiim să repetăm ce spuneau pe seama flăcăului.

Cum-necum, băiatul crescu şi ajunse un tânăr destul de armonios, în sensul că nu avea cocoaşă, nu-i curgeau balele, se exprima relativ coerent şi era moderat la băutură. În privinţa viselor, continuă să şi le nutrească, chiar dacă se cam râdea pe seama sa. La vremea când alţi flăcăi chibzuiau cum să răzbească în viaţă, dacă n-o făcuseră deja, Ionică avu un alt gând, anume acela de-a o cere în căsătorie pe fiica lui Vodă.

– O iubeşti? – îl întrebară câţiva.

– Nici n-am văzut-o, dar cred c-am s-o iubesc.

– Dar, socoteşti că Vodă îşi va da fata după oricine? Că tu n-ai niciun căpătâi…

– Asta aşa-i! – admise Ionică. Însă, basmele sunt pline de băieţi care, în aparenţă, erau cu totul nevolnici…

– În cazul tău, nu-i doar o aparenţă! – îl corecta câte unul.

– Apoi, gândeşte-te! Tot în basme e plin şi de flăcăi care-şi pierd capul, la propriu, din pricina cutezanţei lor… – încercară alţii să-l aducă la realitate.

– Ăsta să fie răul cel mai mare! – făcea băiatul. Parcă-i mare pagubă dacă-mi taie capul?

– Şi asta-i drept! – încuviinţară cu toţii.

Chibzuind astfel şi fără a şovăi prea mult, Ionică purcese la Vodă spre a-i cere mâna mezinei – că avea acela şi-o fată mai mare. Vodă îl ascultă binevoitor şi, fără a-l lăsa pe tânăr să-şi încheie tirada, îi zise:

– Ţi-o dau!

„Parcă prea merge ca-n brânză!” – îşi spuse Ionică, apoi întrebă:

– Dar, nu trebuie să trec prin niscaiva probe?

– Nu. Mie-mi trebuie ginere, nu un ninja.

– Ori să fac un palat falnic într-o noapte?…

– Da’ ăsta ce are? Nu-i bun?

– Ba e bun!… Sau, aş putea încerca să fac un pod de aramă…

– Mda, ca să treacă ăştia cu vacile peste el!… Lasă! Spune-mi altceva: cam ce manele ai vrea la nuntă?

– Prea mărite, îmi este indiferent, mie toate-mi plac!

„Chibzuit flăcău!” – aprecie socrul în devenire, apoi spuse cu glas:

– Atunci, treaba-i aranjată, într-o săptămână facem nunta!

Deşi bucuros, Ionică păru să şovăie. Vodă surprinse detaliul şi se încruntă:

– Acum, ce mai e?

– Chiar nu trebuie să fac nimic? – o ţinu pretendentul pe-a sa.

– Nimic. Sau, dacă vrei neapărat, fă şi tu o autostradă. Sau, dacă ţi-e greu, măcar patruzeci şi doi de kilometri. Însă, nu trebuie să te grăbeşti, că e vreme!

.

Recomandări: Zamfir, Zamfir Pop, Ulise, Florina, Filumenista, Pensionarul.