Din toată turma, singură Mioara avea o anumită viziune asupra vieţii, celelalte oi fiind, cum se spune, ca oile. Mioara, în schimb, se consacra adeseori analizelor:
– În definitiv, asta-i viaţa oii! Când o laşi de capul ei, paşte, când e mânată, scrie pe dealuri. Tot e bine, cel puţin suntem angrenate într-o activitate culturală!…
Nici chiar Mioara nu avea de unde să ştie că scrisul pe dealuri este doar o tradiţie locală. Chiar şi aşa, discută cu suratele sale ca, pe viitor, să fie mai creative, încercând să compună texte noi.
Sosind în zonă preşedintele demis băsescu, ca într-un fel de refugiu, îl abordă pe domnul Flutur, fostul şef al Consiliului Judeţean Suceava:
– Aici, cel puţin, atmosfera ne-a rămas favorabilă? – se interesă.
Chiar atunci, însă, Mioara şi suratele ei scriseră pe deal, aşezându-se adecvat: Muie, fraiere!
Domnul Flutur fu uimit:
– Uite, că au folosit şi semne de punctuaţie!
Dar, fostul preşedinte nu dădu atenţie amănuntului, fiind muncit de cu totul alte griji.
.
mai 03, 2012 @ 07:32:24
daniil Harms nu a murit, se vede!
mai 03, 2012 @ 07:49:59
Nu-i Daniil Harms, e spiritul Bucovinei!
mai 03, 2012 @ 17:27:56
mai 03, 2012 @ 22:49:44
Ai o imaginatie debordanta! 😀 😉
Felcitari!
p.s
Poate n-ar fi rau daca ai aduna toate textele acestea intr-o, sa-i zicem, „satira politica”…
mai 04, 2012 @ 06:04:08
Sper ca, în scurt timp, să uităm cu totul cine-au fost personajele…
mai 04, 2012 @ 08:59:08
îmi place p(r)oza 🙂
mai 04, 2012 @ 09:00:15
E cu oiţe!
mai 04, 2012 @ 09:36:54
In Bucuresti nu prea putem sa scriem cu oite dar mesajul ar trebui transmis.
mai 04, 2012 @ 09:50:49
E mai fain cu oi, dar merge şi verbal.
mai 04, 2012 @ 11:51:32
Pana si oile au inteles ca unii trebuie sa dispara din peisajul nostru mioritic.
mai 04, 2012 @ 13:59:34
N-au prea înţeles ele, dar e bine că ascultă de Mioara…
mai 04, 2012 @ 15:04:30