Din toată turma, singură Mioara avea o anumită viziune asupra vieţii, celelalte oi fiind, cum se spune, ca oile. Mioara, în schimb, se consacra adeseori analizelor:

– În definitiv, asta-i viaţa oii! Când o laşi de capul ei, paşte, când e mânată, scrie pe dealuri. Tot e bine, cel puţin suntem angrenate într-o activitate culturală!…

Nici chiar Mioara nu avea de unde să ştie că scrisul pe dealuri este doar o tradiţie locală. Chiar şi aşa, discută cu suratele sale ca, pe viitor, să fie mai creative, încercând să compună texte noi.

Sosind în zonă preşedintele demis băsescu, ca într-un fel de refugiu, îl abordă pe domnul Flutur, fostul şef al Consiliului Judeţean Suceava:

– Aici, cel puţin, atmosfera ne-a rămas favorabilă? – se interesă.

Chiar atunci, însă, Mioara şi suratele ei scriseră pe deal, aşezându-se adecvat: Muie, fraiere!

Domnul Flutur fu uimit:

– Uite, că au folosit şi semne de punctuaţie!

Dar, fostul preşedinte nu dădu atenţie amănuntului, fiind muncit de cu totul alte griji.

.

Recomandări: O fată, Zamfir, Lili, Gabi.

Anunțuri