.

Pentru a mia oară, Aurel începu să mi se plângă de sărăcie. Era prea mult!

– Încetează, omule, să te lamentezi! În timpul ăsta, puteai descoperi o comoară sau, cel puţin, să întreprinzi ceva…

– Cum ar fi? – întrebă nătângul.

Mă oferii să-l învăţ. I-am schiţat un traseu iniţiatic:

– Traversezi parcul şi dai de o stradă scăldată în parfumul teilor înfloriţi…

– Dar, acum teii au trecut… – mă întrerupse Aurel.

– Nu contează, oricum nu sunt tei pe strada în discuţie, dar chiar iarna să treci pe ea, tot îţi sugerează aromiri de tei! Apoi, o faci la drepta şi mergi pe-o străduţă cu miros de iasomie. Ca şi în cazul teilor, este-un parfum doar cugetat, nu neapărat aievea. Apoi vei da de-o fereastră deschisă din care te va vrăji mirosul de igrasie şi colonie Tabac. O iei la stânga, lăsându-te momit de ascuţimile unei supe de cartofi. Cu mărar, evident! Mai faci puţin şi ajungi la strada cu băncile. Ai revolver?

– Nu.

– Ia-l pe ăsta – zisei, întinzându-i o armă destul de bună. Vezi, că-n unele bănci nu te lasă cu revolverul, e scris la intrare. În alea să nu te bagi. Să-ţi iei şi cagulă!

Aurel îmi mulţumi şi-o porni conform planului. Deşi oamenii percep realităţile în mod cu totul subiectiv, ucenicul ghici parfumul de tei şi cel de iasomie, ajungând la fereastra ce revărsa colonie şi igrasii. Ciorba a fost un fleac s-o găsească!

La bancă avu o mică surpriză, deoarece am sunat la 112, imediat ce nătărăul plecă din Dinar. Acum, va avea de meditat cel puţin trei ani la parfumul străzilor. Poate chiar mai mult, căci avea şi armă de foc asupra sa!

.

Recomandări: Mirela Pete, Carmen, Sara, Diana, Lolita, Gabi, Minnie, Elly Weiss, Pandhora.