După ce dansul se mai domoli, nuntaşii se adunară în faţa unei plasme, căci juca Rapidul cu nu ştiu cine. Socotii că este momentul potrivit să caut ceva de băut şi să mă retrag mai în linişte. Sinuciderea socrului mic tulbură adunarea, mulţi opinând că nu se cuvine să mai cânte maneliştii, aceştia reprezentând un gen frivol. Câţiva se arătară surprinşi de modalitatea aleasă de bărbat pentru a-şi pune capăt zilelor, aceea de-a se împuşca de şase ori, de la distanţă de câţiva metri.

            – Era foarte rapid, altfel n-avea cum să reuşească! – observă fratele victimei.

            – Posibil – mormăi sepepistul Vasile, în vreme ce-şi freca degetele cu frunze de lămâi. Să nu simtă nevastă-mea că am fumat – explică.

            Cum se apropia ora începerii meciului, toţi uitară de decedat, îngrijindu-se să aibă seminţe, bere şi ţigări.

            Mă strecurai în beci, unde m-am bucurat să găsesc câteva sticle de Armagnac din anul 1785. Tocmai îmi turnai un pahar generos şi, când să aprind o ţigară de foi, mireasa mi se adresă:

            – Vrei să vorbesc cu mine?

            Ridicai din umeri cu sensul: „De ce nu? Dacă vrei să vorbeşti cu tine, vorbeşte!”.

            – Este care nu vrea să vorbesc!

            – Mda… – zisei, mai mult din amabilitate.

            – Editezi propoziţii? – mă întrebă tânăra.

            – Uneori mai editez.

            – Tata edita şi fraze…

            – Ei, de-acum, n-o să mai editeze! – constatai, găsind un prilej să mă apuc de băut, oarecum ritualic.

            – Care nu vrea să vorbesc e greşit! – continuă fata. Şi-n Biblie scrie că la început nu ştiu care vorbeşte şi pe urmă se fac mai multe…

            – Ţii post? – schimbai vorba, izbit de-o anume miroznă.

            – Nu. Mi-a plăcut să citesc Biblia. Acum se găseşte pe net, mp3…

            – Ai ulcer gastroduodenal? – îmi continuai investigaţiile.

            – Nu. O dată, a trebuit să editez şi eu fraze, cred că la bacalaureat. Ştii cum am făcut? Mi-am scris în palmă! Am greşit doar puţin, că nu se vedea clar de la linia vieţii…

            – Ai dinţi cariaţi?

            – Nu. Sunt toţi de porţelan. Pe ai mei mi i-a zburat tata, da’ tot el a plătit dentistul…

            Ceva era în neregulă cu răsuflarea fetei, dar era greu s-o faci să tacă. Să urc, ar fi văzut şi ceilalţi că beau Armagnac. În sala alăturată, întinseseră mortul. N-aveam de ales, trebuia să rabd parfumul cuvintelor, având grijă să-mi ţin cât mai sub nas paharul şi trabucul. Fata se apucă să-mi explice de ce stau, la nunţi, baloanele lipite de tavan.

.

Recomandări: Mirela Pete, Silving, Carmen, Lili, Almanahe, Iulia Radu, Clipe de Cluj, Sara, Pandhora.