Port aceleaşi sandale din anul 2000 şi, până acum, nimeni n-a găsit ceva să le reproşeze, în afara cămătăresei M. la care mă aflam în duminica referendumului, 29 iulie anul curent, într-o scurtă vizită. „Adică, tu în loc să mă ajuţi te legi de sandalele mele?!” – îmi zisei, şi-o mânie de nedescris îmi inundă sufletul. Plus că mai adăugase şi ceva despre unghii, însă n-o să-i repet toate obrăzniciile.

Cert este că o putere mai presus de mine mă împinse să lovesc cu cuţitul şi să repet operaţiunea până când începui să obosesc şi furia se mai domoli.

– Iarăşi tu? – îmi spuse cu reproş comisarul Biriboacă, alertat de vecini şi sosit la faţa locului cu o echipă de intervenţie.

– Păi, nu ştii cine-i asta?…

– Ba ştiu, dar, cum e sau cum nu e – de fapt, cum era -, până să dea de tine a supravieţuit, totuşi…

– M-am enervat – explicai.

– Şi eu ce să-ţi fac? Va trebui să te reţin…

Deşi cam cu strângere de inimă, poliţiştii îmi puseră cătuşele şi mă rugară să-i însoţesc până la secţie. În stradă, o mulţime de jurnalişti, răsăriţi cine ştie cum, ne aştepta.

– De ce-ai omorât-o? – mă întrebă o tânără de la Antena 3.

– Am fost mânat de-un imbold lăuntric.

– Ai dat cu cuţitul? – se auzi o altă voce.

– Nu, cu briceguţul de la unghieră… Normal că am dat cu cuţitul!

– De câte ori?

– De circa patruzeci-cincizeci de ori. Cine-a mai stat să numere?…

– Ai şi violat-o? – dori să afle Raluca de la PRO TV.

– Asta am omis. De fapt, a fost şi timpul destul de scurt…

– Îţi pare rău acum? – mai vru să afle şi Violeta de la Realitatea.

– E totul prea proaspăt, încă nu pot estima…

Domnul Barbu de la OTV îmi adresă cea mai interesantă – în opinia mea – întrebare:

– Consideri justificată majorarea preţului biletelor de tren?

– Nu neapărat, însă cred că mă voi deplasa cu elicopterul…

N-am putut răspunde mai multor întrebări, deoarece am fost urcat în maşină şi pornirăm către Secţia 2 de Poliţie. Noaptea am petrecut-o în arest, fiind eliberat a doua zi către prânz, deoarece nu reprezint pericol social.