În noaptea de joi spre vineri, Aurel se pomeni în garsonieră cu trei vizitatori. Se gândi, iniţial, că este o criză de delirium tremens, însă-şi aminti că nu mai băuse o bere din 2008, imediat după divorţ. „Să aştept să mă ia la bătaie, ori să încerc să fac conversaţie?” – se întrebă inoportunatul amărăştean.

– Data stelară 41625 – zise o arătare, către un fel de ceas. Suntem în cel mai insalubru loc din galaxie! – completă apoi.

– La ăştia ce dată o fi? – întrebă un alt intrus.

Aurel să gândi să profite şi să intre în vorbă, socotind că, negociind, nu-l vor bate aşa de rău:

– Deja e septembrie.

– Cât septembrie? – se răsti cel mai înalt vizitator.

– Cred că 14…

Nesiguranţa lui Aurel provenea de acolo că era în toiul nopţii. Cum s-a putut observa şi-n literatura de specialitate, majoritatea întâlnirilor de gradul III se petrec noaptea. Într-un fel, e de înţeles. Dumneavoastră să asolizaţi pe cine ştie ce planetă, despre care nu ştiţi decât vag că ar putea fi locuită, nu aţi căuta să vă familiarizaţi cu ea la adăpostul întunericului, mai cu seamă dacă intenţionaţi şi unele furtişaguri? Foarte probabil că tot aşa vor fi gândit şi cei trei, deşi e greu de presupus că umblau să fure, de vreme ce au venit tocmai la Aurel.

– Prin multe galaxii am trecut… – începu un gând o arătare cu urechi alungite.

– Băă, futu-vă galaxiile voastre, e trei noaptea!… – strigă cineva din garsoniera alăturată.

– Mai bine ne-am teleporta pe navă – propuse unul.

„Ca-n Star Trek!” – gândi Aurel, însă cumva segmentat, deoarece fu şi el teleportat pentru prima dată în viaţă. Nava, într-adevăr, nu suferea nicio comparaţie cu chiţimia lui sordidă!

.

Recomandări: Gabi, Theodora.