Ilustraţie de Jeremiah
.
Nu sunt, aşa cum vorbesc mulţi, nici pe departe un monstru! Moca, n-aş omorî nici o muscă. Dar, cum fiecare este dator să se pună-n slujba semenilor într-un fel, am ales să devin asasin plătit. Puneţi-vă dumneavoastră în locul meu, ce să fi făcut altceva? Să-mi deschid butic şi să stau toată ziua la tejghea, cu gândul la cei de la ANAF? Lumea este oricum plină de animozităţi şi, dacă n-aş presta eu servicii, s-ar găsi altul!…
Iniţial, am colaborat cu Mircea. Părea să facem o echipă bună, dar colegul avea o exprimare neîngrijită.
– Să nu-ţi uiţi cuţitaşele! – obişnuia să glumească.
Glumă pe care nu doar că n-o apreciam, dar din pricina ei am ajuns să lucrez singur. Deasupra lui Mircea se înălţă un bloc – pe atunci, se mai construiau -, el stând de veghe în fundaţie, precum Ana lui Manole. Dintr-un capriciu, l-am turnat în beton în picioare.
Sunt zile în care aş face şi patru norme, după cum sunt zile în care n-aş ieşi din casă, dacă s-ar putea. Într-o astfel de zi, îmbâcsită de apatie, m-a căutat un client.
– Am un prieten de cârciumă, Ilie… – începu să-mi explice, şi-mi întinse mapa cu poza individului vizat şi cu câteva date strict necesare.
– Mda… – zisei, căci pentru prieteni, de regulă, nu mă deranjează nimeni.
– Şi, zilele trecute, m-a comparat cu Şumudică… – continuă.
– Sunteţi antrenor?
– Nu, în alt sens…
– Aha, am înţeles. Erau şi doamne de faţă?
– Două!
– Nasol! Ei, o fi glumit şi el… – încercai să mă descotorosesc de comandă.
– E şi pedelist – completă clientul.
– Dar, sunt glume care nu se fac! – mă corectai pe dată. Cum doriţi să operez? Aş putea, de exemplu, să-i fac o tăietură de aici şi până aici – şi-i arătai cam cum ar veni.
– Sincer, nu mă interesează ce va spune posteritatea despre el, îmi e îndeajuns dacă dispare!
Om serios! Alţii sunt plini de fiţe, cer mutilări spectaculoase ori suferinţe inimaginabile şi ajung să plătească cât nu face.
– Doriţi să asiste şi familia?
– Nu, discret.
Tipul, deja, îmi părea o mămăligă! Sau era foarte zgârcit! După el, aş fi putut rezolva cazul şi cu revolverul. Dacă Ilie n-ar fi fost pedelist, cred că-l refuzam!
.
Recomandări: Adela Onete, Adrian Voicu, Almanahe, Carmen, Gabriela Savitsky, Manole, Renata Carageani, Schtiel, Theodora Marinescu.
sept. 21, 2012 @ 08:33:50
Un motiv bun, iaca, duce la un omor bun!
sept. 21, 2012 @ 08:36:41
E o meserie potrivită cu vremurile…
sept. 21, 2012 @ 08:48:15
Almanahe:
Fără motivaţie, o palmă n-aş da!
sept. 21, 2012 @ 08:48:46
Gabriela:
Şi destul de bănoasă! Nu-ţi iei vită Kobe în fiecare zi, da’ merge…
sept. 21, 2012 @ 09:23:31
Am si eu o comanda, se poate?
PS. Tot pedelist.
sept. 21, 2012 @ 09:29:06
Ne înţelegem la preţ şi se rezolvă. Cum să fie executată comanda, cu bestialitate?
sept. 21, 2012 @ 10:01:39
Pretul nu conteaza, sa se rezolve „problema”. Merge si cu bestialitate, treaca de la mine. N-am pretentii.
sept. 21, 2012 @ 12:59:12
Pentru o dispariţie totală şi discretă cred c-ar putea fi folosit teleportatorul. Această metodă (la teleportare fără destinaţie mă refer) oare e agreată de profesionişti? 🙂
sept. 21, 2012 @ 13:11:44
sept. 21, 2012 @ 14:48:14
Ifim:
Nu am, ăla-i din altă scriere. Da’ e bun şi cuţitul…
HAPPY WEEKEND! – Ediția 27- « Mirela Pete. Blog
sept. 21, 2012 @ 23:11:59
sept. 22, 2012 @ 00:28:54
da, fiecare roman este dator sa se puna in slujba semenilor într-un fel 🙂
sept. 22, 2012 @ 17:06:11
sept. 22, 2012 @ 17:10:32
Theodora:
Plus că şi rentează…
Parfumul ochilor căprui sau Audrey și Givenchy « Mirela Pete. Blog
sept. 22, 2012 @ 23:03:33
Neliniştitu' » Post Topic » S-a descoperit intrarea secretă în Vila Dante
sept. 22, 2012 @ 23:07:12
OBIECTIVE TURISTICE IN PARIS- 3: De la Luvru la Arcul de Triumf
apr. 04, 2013 @ 17:14:16
mart. 30, 2014 @ 18:48:51