Mă aflam într-un birt sordid şi-mi luasem o poşircă. Mă apucai să-mi număr banii rămaşi. Cred că aveam o figură întristată deoarece, oricum ai număra doisprezece lei, ei tot doisprezece lei rămân. Un domn mă urmări un timp de la o masă alăturată, apoi se apropie:
– Cât îţi mai lipseşte?
Presupun că-l privii destul de expresiv, încercând să-i transmit cu aproximaţie: „Cât îţi să-i spui lu’ mă-ta!”.
– Cât vă mai lipseşte? – se corectă individul.
Decisei să-i răspund:
– Trei milioane de euro.
– Pentru ce?
– Vreau să deschid o fabrică de instrumente muzicale.
Domnul se gândi o vreme, întrezărind locurile de muncă astfel create.
– N-am la mine atât, dar pot să-ţi completez un cec.
– Mă rog… – admisei. Dar, cât ai la tine? Că nu pot să merg la bancă aşa… cu damf de Monopol.
Completă cecul şi-mi mai numără, suplimentar, câteva mii de lei.
– Merge… O să-ţi trimit primul flaut fabricat – adăugai.
– Dar, ce să fac cu un flaut? – se miră individul.
– Să sufli-n el, de exemplu!
Banca îmi dădu doar două milioane nouă sute de mii opt sute patruzeci de euro, cică-şi reţin ei nu ştiu ce comision. Ţară de hoţi!
Oricum, vreme de-o lună am chefuit în localuri de lux, inclusiv la Veneţia. Acum, mai am douăzeci şi opt de lei. Mă duc să-i număr într-un birt sordid.
.
Ioan Usca 
Comentarii recente